În sat la noi a nins cu bucurie

(Scurt rezumat al unui an bogat)

Când bucuria se așterne în inimi de om ea preschimbă structura casei sufletești. Trupul devine mai ușor, iar gândurile nu mai sunt sugrumate în temeri. Atunci pășești mai sigur prin propria ta poveste fără să fi robul unui trecut îndepărat ori al unui viitor visat.

De ce să nu ne reamintim că singurul timp ce-l avem e cel prezent?

Azi… o filă a poveștii dintr-un sat ce părea uitat.

Cu șapte ani în urmă, când am venit să-l locuim pentru întâia oară, era infășurat într-un pustiu, era asemeni unui deșert cu tânjet după o ploaie de oameni noi și tineri. Nici un nor cu suflet de om nu se zărea și singurătatea se potolea cu câte o gură de oraș.

Iarna aceasta e cea mai frumoasă din câte le-am trăit în sat până acum. A nins mult și oameni mulți au venit din toamnă să locuiască aici. 12 suflete noi în poveste. Aceasta face să simți că a nins cu bucurie.

Astfel satul nu mai e unul uitat ci unul înviat.

Acum pași de om descâlcesc cărările înzăpezite și glasuri de copii se tornă în cupe pentru inimi adormite.

Soarelui i-au întinerit razele.

Sub tălpile noastre râd pietrele.

Pomii toți parcă ar știi că au pe cine umbri…râd și ei.

Dacă un petic de lume devine mai luminos întreaga lume e mai luminoasă. 🙂

Când stai să alcătuiești rezumatul unui an bogat te pomenești că râzi. Da, așa cum râd pietrele și pomii…de-atâta frumos.

Încerci să analizezi povestea ta și observi cu ușurință că realitatea se schimbă odată cu gândurile și cu credința pe care tu le trimiți în univers. Și nu poți să mai crezi că totul se întâmplă independent de tine. Sunt răspunzătoare pentru felul în care mi se conturează zilele.

Sunt liberă să devin oarbă în fața tuturor darurilor ce vin fără repaus spre mine,

direct de la Dumnezeu.

Fac loc aici unei case de oaspeți și unui prunc ce locuiește în pântecul meu.

Casa stă clădită în așteptare într-un peisaj pictat în alb.

Ne așteaptă pe noi să o locuim și pe oaspeții ce vrem să îi primim.

Locurile din jurul ei au absorbit în ele energie sfântă pe care o împrăștie în fiecare anotimp. Cu ușurință poți primi în tine din aceasta dacă pășești pe ulița ce urcă spre dealuri.

Noi avem nădejdea că de la primăvară vom locui acolo …Hari ne așteaptă și nouă ne e dor să fim cu toții împreună. Până atunci ne bucurăm de tot ce avem acum și aici.

Cât despre pruncul ce înoată prin pântec vă spun că e și el bucuros. Știm că bucuria mamei și tot ce trăiește ea se duce la pruncul din ea și la toți ai casei. Bolile ei, fricile ei, credințele ei sunt o forță care schimbă realitatea căminului.

„Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”

Cu iubire și recunoștiință sigilăm acest rezumat pe care îl trimitem spre voi. Vă mulțumim pentru tot ce ne-ați dăruit în acest an dragi cititori și mă rog ca peste fiecare dintre voi să se coboare prezența Dumnezeului nostru drag și împreună să facem lumea mai bună.

„Sufletul meu cu tărie dorește ca mila Domnului să fie cu toți, ca lumea întreagă, toți oamenii, să știe cu cât dor ne iubește Domnul ca pe niște prunci iubiți.”

(Siluan Athonitul)

„Domnul ne-au zidit din dragoste și ne-au poruncit a trăi în dragoste și a-L slăvi.”