Dragilor mei…(scrisoare cu trei destinatari)

Suntem la mal de mare.

În spatele nostru se văd brațele calde ale apusului de soare. E un august blând, pe care briza mării îl scrie clar pe inima mea.

Vă privesc pe voi, cei trei ai mei. Sunteți tabloul perfect. Nu-i lipsește nimic acestei clipe. E întreagă prin frumusețe. Sunteți cu părul în vânt. Conturul vostru e aurit. Inimilie voastre strălucesc.

Sunteți tot ce poate fi mai real și mai mișcător pentru ființa mea din tot ce mi-a fost dat să văd sub soare.

Iată că stăm și ne bucurăm după o lungă și parcă fără capăt..vale.

Suntem aici și celebrăm în mod tainic și minunat: BUCURIA.

Când ai găsit printre miile de scoici una deosebită, o cuprinzi în palme, o privești uimit, aluneci ușor pe formele și culorile ei și vrei să o păstrezi, să n-o mai lași.

Bucuria e ca o scoică. Când o aflii o întorci pe toate părțile, o cuprinzi cu TOATĂ inima și vrei să o păstrăzi. După luni la rând trăite fără ea, târât, în bezna unei depresii, ca un mort printre cei vii…o celebrezi profund când o aflii.

Ah, ce bine e aici! …cu voi și bucuria alături.

E prima scrisoare cu trei inimi ca destinatar. Simt să o scriu așa pentru că voi trei ați fost și ați rămas un viu medicament pentru mine.

Când mă ardea durerea inimii, când toate au rămas fără sens și întunericul mă ademenea, când eram prea slăbită ca să mai pot ridica colțul de privire spre lumină…voi erați acolo, erați ca un stâlp neclintit, ca o mărturie a dragostei pe care Dumnezeu o poartă pentru mine.

Am pășit sute de zile obosită, sfârșită, fără să simt adierea binelui. Prin voi, Dumnezeu mă încuraja, prin voi îmi șoptea că viața e frumoasă chiar dacă eu nu mai pot crede, chiar dacă o ceață groasă mi-a acoperit retina.

Azi celebrez BUCURIA. E sărbătoarea inimii mele, e pământul sigur pe care pășesc gândurile mele chiar acum. O celebrez cu voi alături.

Ah, cât vă iubesc!

Vă mulțumesc că sunteți

Viața mea e nespus de frumoasă cu voi în ea. Sunteți cele mai active unelte prin care Dumnezeu modelează adâncul meu.

Aici, la mal de mare, cu valurile lovind lin timpanele, cu nisip fin printre degete, printre scoici: CELEBREZ BUCURIA.

Bucuria e o sărbătoare. Am aflat acest adevăr după ce mi-am dus zilele fără ea. Am realizat că e așa după ce am regăsit-o. Dorul de ea ustură. Lipsa ei e asemenea unei sulițe care pătrunde până în miez de inimă fără să poată fi îndepărtată, e o sângerare continuă, o durere nealinată.

Dar de îndată ce o regăsești viața toată se preface în sărbătoare pentru că poți simți iar gustul dulce al celor ce stau în jurul vieții tale.

La mal de mare e sărbătoare! Celebrăm bucuria!

august 2018 – Corbu