Scrisoare către Dumnezeu (săptămâna 2)

E o zi de duminică Domnul meu drag.

De la primele ore ale dimineții natura și-a început cântecul. Când am călcat desculță pământul rece m-au cuprins fiorii bunătății Tale.

Păsările au venit de departe și într-o împletire sfântă Te slăvesc împreună cu firele de iarbă și cu mugurii cei noi.

Soarele ne învelește ochii.

Cerurile stau liniștite.

E o zi de sărbătoare…fiecare zi cu Tine e o sărbătoare!

În jurul casei mele se continuă ritualurile la fel ca în oricare altă zi.

Dar, Domnul meu drag, la urechile mele au ajuns vești despre tulburarea din lume, au ajuns fiori de teamă, de groază strecurată în voci de om. Doamne drag, teama a cuprins …INIMI. Le-a încolțit din toate părțile, le ține sub robie, le conduce, le aruncă în deznădejde. Mai mult decât boala fizică, frica ne usucă viața din noi, adevărata Viață.

Ah!…sunt și eu plămădită din același aluat și dacă nu stau strâns lipită de inima Ta atunci fas loc fricii…și ea se așează în locul cuvenit Ție.

„ În dragoste nu există frică, ci dragostea desăvârşită alungă frica…”

(Biblia)

Îți scriu Ție, Celui ce ești DRAGOSTE,  și îți cer să mă locuiești în aceste vremuri și să curgi din mine spre cei din jurul meu. Te rog să-mi amintești să fac din Tine, doar din Tine, locul meu de adăpost, să așez neliniști și temeri la umbra aripilor Tale, să vărs înaintea Ta tot ce port în mine.

Te rog să-mi faci poftă de Cuvântul Tău și de Voia Ta și să-mi dăruiești puterea de-a mă închide atunci când vești rele vor să ia locul Tău.

Domnul meu, vreau să fi Păstorul meu, să-Ți recunosc glasul în aceste zile. Din miile de glasuri din afara mea și dinlăuntrul meu să știu Care ești Tu și ce aștepți Tu de la mine. Să vin după Tine, să mă liniștesc știind că Tu, Cel pe Care vreau să Te urmez, ai totul în control, să-mi fredonezi prin Duhul Tău purtarea Ta de grijă. Vreau să-mi abandonez prejudecățile, să respir mireasma Ta, să cred că Tu cunoști zilele ce ne stau înainte.

Cuvântul Tău este adevărul chiar și acum, e adevărat în orice vreme, pe orice petec de pământ. Sfințește-ne prin el.

„Domnul răstoarnă sfaturile Neamurilor,

zădărnicește planurile popoarelor.

Dar sfaturile Domnului dăinuie pe vecie, și planurile inimii Lui, din neam în neam.”

(Psalmul 33)

Tu cunoști chiar și acum fiecare fir de păr ce ne cade.

Și ne spui și acum să ne uităm la păsările cerului și la crinii de pe câmp…

Și acum să fim buni, să dăruim, să fim blânzi, să nu ne tulburăm.

Dacă nu mă agăț de Tine, mă prăbușesc.

Dacă nu mă hrănesc cu ale Tale cuvinte…mor. Pentru că da, chiar și acum rămâne valabil faptul că omul meu lăuntric nu se hrănește cu pâine.

Doamne…vreau să fii Păstorul meu!

”Sufletul nostru nădăjduiește în Domnul,

El este ajutorul și scutul nostru.

Da, inima noastră își găsește bucuria în El,

căci avem încredere în Numele Lui cel Sfânt.

Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, după cum o nădăjduim noi de la Tine! ”

(Psalmul 33)

PS: Vă invit să ascultați acest Psalm care ne amintește de Păstorul nostru…