Inima e cercetată

Ascunsă, pitită cu totul între planurile mele, mă tem că nu Îi mai las loc Domnului meu să mă călăuzească.

Nu mai încap cuvintele Lui prin înghesuiala planurilor mele.

"Sunt un bulgăr de nimic,
sunt un strop de rouă-n soare;
dar cu cât mă fac mai mic,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu te vezi mai mare."

Deși îmi pare că am lăsat controlul sunt multe cotloane în care vreau să fiu eu stăpâna vieții mele, să-mi mai mângâi firea cu plăceri permise.

E Ajun de Craciun, un amestec de ploaie și gânduri se rostogolesc prin inima mea, în locul bulgărilor de zăpadă.

Aproape că nu-mi vine să cred că e atâta liniște în mine și în afara mea, pe ogorul adânc al ființei mele.

Cerul pune semințe în mine…ca și cum ar fi miez de primăvară.

Cum să las din mână lucruri ce îmi sunt dragi la auzul unor Șoapte fără sunet? Cum să îmi desprind lutul de podoboabele ce-l împlinesc în nopțile lungi și grele? Dacă nu aș știi că există lucruri mai mari și mai pline ca cele pe care le pot vedea și le pot prezice eu, aș da înapoi, m-aș fâstâci printre scuze plauzibile și aș închide toate simțurile acestea aparent absurde.

Dumnezeu e Domn al meu și cu tot ce sunt vreau să mă supun voii Lui,

vreau să abandonez planurile mele valoroase

ca să las loc planurilor Lui desăvârșite.

1 An fără Facebook și Instagram?

1 an în care să nu primesc mii de like-uri? 1 an în care să stau ascunsă cu povestea mea zilnică pe care o pot vedea sute de oameni?

1 an în care să nu mai fiu la un click distanță de viețile celor mulți pe care nu am ocazia să-i văd , să-i știu…decât în spațiul virtual?

1 an ca acesta mă aruncă într-un fel de tăcere, orbire, neinformare…

mă obligă să stau în peticul meu de lume,

să-i cunosc mai profund alcătuirea,

să mă aflu pe mine mai mult,

să mă cunosc.

„Când omul stă locului se obișnuiește cu locul respectiv,

atenția lui nu mai e către lucrurile din jur ci către sineși...

și din sineși spre Dumnezeu

Ce bine a fost să ascult aceste cuvinte după ce am decis. Ele au luminat o noua perspectivă, ele au adăpat omul meu ascuns.

„Nu e bine pentru omul duhovnicesc să umble din loc în loc.

Timpul este un mare dar, dat spre mântuire.

Omul trebuie să-și simplifice viața.”

(Părintele Teologos – Muntele Athos)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: