M-am cocoțat

M-am cocoțat pe vârful unui deal.


De aici se aude ecoul satului meu, voci, câini, viață.


Am venit aici ademenită de soare, am urmat urmele razelor lui, parfumul luminii calde.


Pașii prin zăpadă, până deasupra umbrelor, au dezbrăcat gândul de îndoieli și temeri.

Mă odihnesc pe o bucată de pământ negru, pe locul unde a stat o căprioară.


Nu mă strigă nimeni… Nimeni nu are nevoie de mine în acest punct. Mă mângâie frigul și prezența Domnului meu.

E timpul nostru!! Nu stă nimic între noi…

E frig!!! Tămăduitor de frig…

Se prelinge prin nări spre plămăni un aer curat, viu…se aerisesc cămările lăuntrice, îmbâcsite cu păcate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: