Rezumat (in cuvinte și fotografii) al inimii mele.

Se scurg zilele verii. În toată ograda miroase a corcodușe tăvălite prin iarbă.

La poala dealului s-a țesut în ultimele săptămâni o turmă de capre,

…

….

Acestea împrăștie viața spre ochi și spre inimi.

Apusul soarelui umple peisajul cu un portocaliu ademenitor.

Dacă aș număra anii poate că ar fi peste 10, de când mă aflu la sat. Nu mai cunosc vechea mea definiție.

…

…

…

Uneori regăsesc fărâme din ea în fotografii și în câteva amintiri șterse, peste care s-a așezat cu putere noua definiție, noile căutări, acest fel real de a trai: cu picioarele goale și cu mâinile pline de roade (nu doar ale pământului, ci și ale Cerului.)

De o vreme am abandonat rețelele de socializare.

Treptat a dispărut pofta de a mă hrăni cu viețile altora, cu un șir nesfârșit de noutăți și informații. Ele in sine nu sunt rele. Prin acumulare și prin impactul pe care îl au asupra ființei umane devin însă nespus de rele și periculoase.. Au capacitatea sa distorsioneze realitatea și să dea dependență de golul și deșertăciunea vieții. Acest abandon a adus un mod nou de a trăi clipele, de a prețui oamenii. De fapt mi-a redat acel mod autentic pe care l-am îngropat în ultimii 15 ani în iluzie.

Sunt unde sunt.

Și nu e puțin lucru să fim unde suntem.

Să fim cu INIMA, cu GÂNDUL, cu TOATĂ SIMȚIREA.

Tu ești unde ești? Câți pași mai ai de făcut? Câte decizii mai ai de luat?…ca să poți fi cu adevărat acolo unde ești și fizic?

Nu intenționez să te învăț cum se face asta.

Iartă-ma că am îndrăznit să te intreb!

Viața mea, viața mea are sens pentru că Dumnezeu e în ea. De la El îmi vine puterea, de la El bucuria, de la El și doar de la El tot ce e bun.

…

Și dacă nu fac din El desfătarea mea, toate celelalte care mă înconjoară sunt pustii, goale, incapabile să mă sature deplin. Dacă nu îmi așez inima lângă inima Lui rămân doar eu, o aglomerare de răutate, de ură, de revoltă și judecată. Locul unde mă pot odihni de ce sunt eu, e Prezența Lui. Din acest punct plec întreagă, vie, capabilă să răspândesc viață. Sunt multe la care aș putea renunța fără să pierd nimic, dar dacă renunț la El pierd totul.

…

La poala dealului de piatră au înflorit târziu florile de soare, gălbenelele, cicoarea.

Culorile și formele lor sunt perdeaua ochilor mei în diminețile acestea.

Sorb! Sorb… în conținutul meu acest loc.

Pe tărâmul ascuns al ființei mele e război. În Lumină se rămâne prin multă luptă. Întunericul caută să ne înghită pe fiecare.

„Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită. Împotriviți-vă lui tari în credință, știind că și frații voștri în lume trec prin aceleași suferințe ca voi.” (Biblia)