Scrisoare pentru Elisabeta

Om mic, ascuns in mine, ne despart câteva săptămâni de prima întalnire.

Sunt câteva zile adunate până voi atinge ochii tăi cu ochii mei.

Se apropie cu pași mari ziua aceea în care voi vedea ce a modelat Dumnezeu in pântecul meu, ce culori și forme a ales pentru tine, ce trăsături a presărat pe chipul tău…

Elisabeta, aceasta e prima scrisoare pe care o scriu pentru inima ta, eu cea care mă simt onorată să te port, să-ți fiu mamă si cale de venire sub Soare. Numele tău e un imn de slavă!

Iubita și prețioasa mea fiica, voi rosti acest nume de mii si mii de ori si prin această rostire voi pune peste tine puterea acestor cuvinte…

Draga mea, as vrea sa fii un imn de slavă! Viața ta si tot ce va cuprinde ea sa fie … un imn…

Dumnezeu m-a mângaiat mult prin faptul că a suflat iar viață înlăuntrul meu. Mi se adâncește tot mai tare printre porii realității nevăzute că aceasta e menirea mea, că pentru asta am fost creată ca femeie: să aduc viață, să rostesc viață, să mângâi cu viață.

Vii într-o casă clădită din temelii de Dumnezeu. Aici, vei fi înconjurată cu iubire și vei înțelege mai târziu că ești parte din procesul devenirii noastre, precum și noi suntem parte din procesul devenirii tale.

Vii într-un anotimp și într-o vreme în care ograda ne e plină de viață.

Te așteptăm ca să te înconjurăm cu dragoste, să-ți spunem și ție, că Dumnezeu e Tatăl nostru și că nu este alt loc mai sigur și mai plin de pace decât El.

Copil drag…când vei veni tu va țâșni verdele din pământ și vor înflori cele dintâi plante ale primăverii și din inimile noastre va erupe o necuprinsă bucurie. 

Strigându-te pe tine, vom slavi pe Dumnezeu…zi dupa zi, ani dupa ani…

Lasă un comentariu

Blog la WordPress.com.

SUS ↑