1. Exercițiu de mulțumire

Tată din Cer, am atâtea…atâtea pentru care uit să îți mulțumesc.

Ai lăsat să ningă peste viața mea cu belșug de frumusețe strecurată în oameni, animale, lucruri, în tot ce stă împrejurul meu. Sunt strânse în horă frumuseți, legate toate cu prezența Ta, risipite de dragul meu…

b25

Eu, flămândă după sens arunc pivirea mea dincolo de acestea, lăsând să cadă perdeaua peste ochi. Strâng tare pleoapele ca să nu văd în timp ce Tu adaugi clipă de clipă minuni…

Oare Sensul nu se află în cele mărunte, în detalii? Citește în continuare „1. Exercițiu de mulțumire”

Viata noastra (prin ochii si inima celor de la Be-Light)

NOILa sfarsitul toamnei am avut o zi speciala, in care Dragos si Laura de la Be-Light ne-au facut fotografii. Eu sunt fascinata de talentul lor si de felul minunat in care au vazut viata noastra. Citește în continuare „Viata noastra (prin ochii si inima celor de la Be-Light)”

E februarie la noi în sat…frumusețea colindă ulițele sufletelor noastre când îi dăm voie

 „Puii de leu duc lipsă, și li-i foame, dar cei ce cauta pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine.

Veniți, fiilor, și ascultați-mă căci vă voi învăța frica de Domnul.

Cine este omul care dorește viața, și vrea să aibă parte de zile fericite?

Ferește-ți limba de rău, și buzele de cuvinte înșelătoare!

Depărtează-te de rău, și fă binele,

Caută pacea, și aleargă după ea!

Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană, și urechile Lui iau aminte la strigătele lor.”

b11

 

E o dimineață îmbrăcată în soare. Deschid ușa casei și păsările ce se hrănesc cu miez de pâine din zăpadă se ridică și zboară. Închid ochii și las clipa să pășească prin mine. Citește în continuare „E februarie la noi în sat…frumusețea colindă ulițele sufletelor noastre când îi dăm voie”

E ianuarie la noi în sat…vântul frământă zăpada. În liniște o lasă la dospit…sub soare.

b38

În satul nostru e frig și a nins. Noi am crezut că ninge cu fulgi de zapadă, dar a nins cu bucurie…

Cerul de un albastru puternic stă ca o oglindă să cuprindă bucuria satului…și n-o cuprinde. Atunci începe să frământe zăpada. O lasă sub soarele rece…la dospit. Apoi o modelează, o împletește cu noi, o aruncă în sus, o lasă la pământ, o face culcuș pentru animale, o despletește…și seara o lasă să doarmă sub stele. Se joacă și el …că e copil. 🙂 Citește în continuare „E ianuarie la noi în sat…vântul frământă zăpada. În liniște o lasă la dospit…sub soare.”

La noi e iarnă

și e atât de cald …și miroase a cuib în inimile noastrehari si rafaelNu știu cum e la oraș

la sat e totul alb… chiciura stă nemișcată pe pomi, pe rămășițele de iarbă.

În casă e loc pentru multe suflete

În noi crește bucuria că suntem aici, că trăim ca în povești. Citește în continuare „La noi e iarnă”

E noiembrie la noi în sat. Lemnele ard în sobă, ceața îmbracă drumurile…

 

b22

 

Dimineața mă aruncă din așternuturi calde în hainele drumului: în ceață deasă cusută cu fire de soare. Cocoșii cântă. E frig! E noiembrie!

Pisica aleargă spre mine. Se oprește în dreptul meu. Se întinde și miaună de bucurie că mă vede. Citește în continuare „E noiembrie la noi în sat. Lemnele ard în sobă, ceața îmbracă drumurile…”

Despre un pârș care și-a făcut cuib în blenderul nostru

parspc5

imagine preluată de pe http://www.cono.ro/wp-content/uploads/2008/05/parspc5.jpg

Era o zi de aprilie. În zilele de aprilie corcodușii vorbesc cu lumea prin flori…și iarba e verde.

În această lună, pe planeta noastră ies la lumină fire de ceapă și usturoi, frunze de mazăre și de salată, spanacul și florile de soare.

Ne ridicăm din așternuturi și explorăm grădina…din cele dintâi ore ale dimineții până la apus de lumină. Suntem liberi și uimiți:

de felul în care zboară fluturii albi

de zumzetul albinelor

de puterea cu care semințele mărunte aruncate în pâmânt ies la suprafață Citește în continuare „Despre un pârș care și-a făcut cuib în blenderul nostru”

Câteva gânduri despre viața la sat

IMG_5203

 

Acest articol e o culegere de lecții pe care le-am primit în șederea la sat.  Vor urma și alte lecții cu ajutorul Domnului.

Pentru că drumurile nu sunt asfaltate e mult noroi. Așa se explică că preșul de la ușă va fi în câteva zile mai murdar decât un preș nespalat timp de un an de la oraș.

Pereții și geamurile…si fiecare colț va fi îmbracat în pânze de paianjen. Așa că adesea m-am pomenit luând pânzele si peste noapte erau țesute la loc….cu harnicie. Paianjenii sunt mai harnici decât mine.

Cât despre praful din casă….e asemeni pânzelor.

Dacă e un sezon cald și scapi din greșeală mâncare pe jos dimineța vei găsi o cărare de furnici prin mijlocul camerei tale și vei vedea cu mirare cum mâncarea a dispărut. Citește în continuare „Câteva gânduri despre viața la sat”