Durerea pe care o port când alung harul – săptămâna 4 (Postul Crăciunului)

M-am oprit in mijlocul zilei să scriu, inima imi cere să o ţes din cuvinte.

Strigă tare in mine printr-o tristeţe la care nu ii inţeleg conţinutul.

 E o zi umedă, rece și plină de nori. În mine plouă.

…

Copiii se joacă cu umbrele prin casă. Pare o ironie acest peisaj al vieții mele. 

Am golit sufletul de har prin neveghere.

Când mă deschid acestei lumi sărăcesc, croiesc prin gânduri nonsensul, mă pierd, devin confuză…nu mai știu cine sunt. M-am hrănit câteva seri la rând cu imagini care m-au uscat.

…

I-am scris Mântuitorului meu:

Pentru ce Te las Hristoase al meu?

Pentru ce gunoaie părăsesc harul Tău?

Pentru câteva minute in care imi afund ochii si urechile și intreaga inimă in deșertăciuni?

Pentru câteva gânduri murdare pe care le primesc inlăuntrul meu?

Pentru o izbucnire de mânie in care trântesc cuvinte și  un pumn in ușa dulapului?

Pentru câteva mâncăruri dulci cu care mă imbuib.

Cu toate acestea zidesc un gol prin care alunec fără frână.

Cu toate sting acel har care mă locuia și iată-mă că tremur de teamă la orice gând care trece tăcut prin mintea mea.

Nu cunosc o durere mai mare ca aceasta...să fac pași prin lume fără harul Tău.

…

Pe drumul de întoarcere mă aștern în fața Cerului și îmi cer iertare. Întind durerea și golul, întind lacrimile.

E o zi de decembrie, zi de pocăință. În casa noastră se coace turtă dulce.

În timp ce suntem bombardați din toate părțile cu semnificații false ale Sărbătorii ce se apropie se cere un efort susținut ca să nu uităm Cine merită toată slava

…

…

….

…

„Cântaţi Domnului o cântare nouă!
Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!
Cântaţi Domnului, binecuvântaţi Numele Lui,
vestiţi din zi în zi mântuirea Lui!
Povestiţi printre neamuri slava Lui,
printre toate popoarele minunile Lui!
Căci Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă.
El este mai de temut decât toţi dumnezeii.
 Căci toţi dumnezeii popoarelor sunt nişte idoli,
dar Domnul a făcut cerurile.”

(Psalmi)