Se făcea că era noaptea de 19 noiembrie spre 20. Un vis minunat îşi făcuse loc în mine… Era un fel de realitate izbitoare, ce îmi cuprindea sufletul pe de-antregul.
Am visat că eram însărcinată. M-am visat născând un băieţel şi o fetiţă…natural, fără prea multă durere, acasă. Când pentru câteva clipe m-am deşteptat am realizat că povestea minunată a naşterii făcea parte dintr-un vis. Am cîutat în jur frumoasa realitate a visului. Lipsea! Un gol adânc mi-a înconjurat sufletul şi mintea. Am trecut prin primele clipe ale zilei cu tristeţe.
Azi, amintindu-mi visul…am făcut legătura cu o întâmplare reală, care îşi avea rădăcina în data de 19 noiembrie 2012. Pe atunci rămăsesem însărcinată…. Astfel, la exact un an de la acea zi am primit acest vis. În inima mea cu mâini de copil am luat acest vis ca pe o veste despre copiii noştri din Cer. Această prelungire a nostră nu va muri niciodată…
Andreea Stanciu 
Reblogged this on Marius Cruceru and commented:
Un blog de urmărit!
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază