și e atât de cald …și miroase a cuib în inimile noastre
Nu știu cum e la oraș
la sat e totul alb… chiciura stă nemișcată pe pomi, pe rămășițele de iarbă.
În casă e loc pentru multe suflete
În noi crește bucuria că suntem aici, că trăim ca în povești.
Noi avem un palat care își mărește hotarele cu fiecare mulțumire ce o rostim.
Dumnezeu e nespus de bun!
Sfaturile Lui ne alintă viața când avem credință să le urmăm.
Dumnezeul nostru ne îndeamnă să dăruim, chiar și atunci când ni se pare că suntem săraci și lipsiți.
Dumnezeul nostru ne spune să nu ne ingrijorăm, că El ne poartă de grijă.
Dumnezeul nostru ne spune să-I căutăm mai întâi de toate Împărăția.
Dăruind și muncind fără grija zilei de mâine, ancorați în Cer
suntem bogați și nu ducem lipsă de nimic.
PS: Va urma, dacă Dumnezeu îmi ajută, o postare cu fotografii și gânduri cu viața la sat iarna…
Andreea Stanciu 
Lasă un răspuns