De ce post de facebook?

Noi, oamenii…hoinari prin lume, uituci totodată, crezând că aceasta ne e ultima destinație.

Ne desprindem de Dumnezeu căutânt să construim legi noi, potrivite voii noastre. Suntem tot mai singuri, greu apăsați, epuizați. Ni se confirmă de propriile stări că lumea cu toate ale ei e un refugiu înșelător, incapabil să împlinească ființa umană. Agățați de ea ridicăm bariere care ne împiedică să mai ajungem la ceea ce împlinește cu adevărat viața noastră.

Mergem orbi înainte. Nu mai putem vedea Sensul.

Gustăm din multe devenind dependenți de senzații trecătoare, ne îmbuibăm cu informații nefolositoare și mai apoi inimile noastre scuipă întuneric încercând să elibereze apăsarea și disconfortul. Ochii își abandonează lumina treptat captând și împărțind celulelor invidie, mândrie, nemulțumire, judecată.

„Luminătorul trupului este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat; dar când ochiul tău e rău, atunci şi trupul tău e întunecat.” (Biblia)

Suntem legați de mâini, imobilizați în nerodire, cu talanții îngropați sub povara devenirii întru cele ale acestei lumi. Cuprinși de legăturile tari cu acestă lume ne sufocăm râvna pentru Îmărăția lui Dumnezeu și ne construim surogate, organe artificiale prin care ne păstrăm respirația. Doar că…prin acestea toate inspirăm tot mai mult pământ în locul Cerului și paradoxul e că ne mișcăm deși pe dinăuntru suntem demult uscați, fisurați, îndurerați.

Da, e-adevărat că nu mai avem idolii de odinioară în fața cărora să ne așezăm în genunchi. Suntem creativi în încercarea noastră de a-L păcăli pe Dumnezeu cu idoli moderni, mascați, cu formă nouă: loc de muncă, mașini de lux, carieră, haine, case, confort, celebritate.

În fața acestora nu ne mai așezăm în genunchi și nu le mai sărutăm chipurile, dar pentru toate acestea ne cheltuim fără zgârcenie anii, pentru acestea abandonăm cuvintele și Voia lui Dumnezeu, pentru ele ne lăsăm inima să se facă piatră și abandonăm mântuirea…propria mântuire.

Hristos pe cruce devine o poveste ritualică pe care ne-o spunem unii altora în timp ce avem mâinile scufundate în noroi.

Generației mele i-au fost dăruiți idoli noi. Fiecare în parte trebuie să invetigăm cu trezvie care ne sunt aceștia , cui ne dăm timpul singurei vieți, cui ne dăm cea mai bună energie de peste zi, ce ne este desfătare înlocuindu-L pe Ziditor și sfințenia la care am fost chemați.

„Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.

Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt.” (Biblia)

„Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră…”

Unul din potențialii idoli ai vieții mele este facebook-ul.

Cu toate că toate ne sunt îngăduite nu toate ne sunt de folos, cu toate că că toate ne sunt îngăduite nimic nu trebuie să pună stăpânire pe noi.

Acest univers albastru are o forță neînchipuit de mare de atracție. Mai întâi a ochilor, apoi a minții și a inimii. are un potențial imens de a capta energii de oameni și a le ține strâns adunate în jurul lui. Oferă imagini și informații la care ființa umană nu ar avea acces fără el. Deschide accesul spre o aglomerație de oameni și ideei care ne costă scump…plătim cu viața noastră, cu clipele noastre.

În acest loc albastru omul e concetrat pe tot ce se vede fiind distras de la cele ce contează cu adevărat:

„Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor,ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.”

Aici, omul e interesat de cascada de noutăți, de multitudinea de imagini, căzând în robie. Dacă îl iei de aici poți observa cum energia pentru realitate i-a scăzut semnificativ, cum degetele îi tremură de pofta de a naviga pe acel perete al noutăților și cum gândul îi rămâne ancorat într-o realitate virtuală înșelătoare.

Omul liber e prizonier inconștient al lumii albastre prin care înoată în cerc. Aici nu mai are nevoie de Dumnezeu, nu îi este dor de Cuvintele Lui și nici de voia Lui.

Și pentru că acest pericol dă târcoale ființei mele am decis să iau o nouă pauză de facebook în acest Post al Paștelui și revenirea mea în acest spațiu să fie atent controlată mai apoi pentru ca orele vieții mele să nu se scurgă repetat pe un perete virtual ci în împlinirea voii lui Dumnezeu.

„Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Biblia)

Acestea fiind spuse:

„să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, sfânta jertfă cu pace a o aduce”

(formulă liturgică)

Bucurați-vă de tot ce ați primit! Consumați energia voastră spre a aduce slavă numelui lui Dumnezeu, răspândind lumină …pentru ca cele stricate și bolnave ale lumii să fie tămăduite.

Să fim buni și luminoși…în casele noastre, pe străzile noastre, în blocurile sau satele noastre.

„Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.”

(Biblia)