Neiertarea

„Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.”

Coloseni 3:13

Când nu iert sunt greu apăsată, celulă cu celulă viața mi-e contaminată cu neliniște.

Neiertarea mă doare mai tare decât răul provocat de cineva vieții mele.

Atunci mi-e sete de ură, mi-e sete de răzbunare, mi-e sete de întuneric.

Atunci privirea mi-e tulbure și inima bate pe ritmuri sacadate.

Când nu iert mă condamn la o viață ce trece chinuită de proprile-mi gânduri.

Rănile sângerând sunt în căutarea unui remediu și se lasă păcălite crezând că ura și răzbunarea le sunt remediu.

Mă vindec când IERT.

Doar atunci…

Neiertarea e praf pus pe răni, e izvorul puroiului din ființa mea nevăzută.

Când mă gândesc la cât mi s-a iertat mie și la toate cuvintele Mântuitorului meu, cuvinte care se plimbă cu ecou prin timpanele inimii mele…atunci primesc un avânt nou: SĂ IERT:

pe toți aceia ce au scrijelit cu fapte sau cuvinte în pielea inimii mele și au lăsat cărări de durere.

„Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.

Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”

(cuvintele Mântuitorului)