Ne-am mutat (o nouă etapă, o nouă aventură cu Dumnezeu)

Acum trei ani, într-o zi de aprilie, am pornit la o plimbare. Auzisem că undeva pe deal există un teren de vânzare. Mergând spre acesta am trecut printr-o altă grădină, care nu era de vânzare, dar care a avut o putere extraordinară de a capta inimile noastre. Energia acelui loc a pătruns în celulele noastre și nu ne-a dat voie să plecăm fără să provoace să visăm.

Vreau să mă întorc prin imagini în urmă…să merg pe urme înapoi cu trei ani, exact 3 ani.

Atunci când am trecut pentru prima oară gardul sălbatic, pășind spre locul cu pomi înalți și flori. Cântecul păsărilor și adierea de atunci ne-au făcut a crede că am intrat într-o poveste din care nu am fi vrut să plecăm.

Era un loc potrivit pentru a visa.

Așa că ne-am întins pe verdele crud și am abandonat palpabilul pentru a aduce în noi irealul.

Și am visat cum numai copiii visează. Ne știam copii de Dumnezeu și asta ne-a dat curaj. Am știut că visele noastre curg spre Cer.

Dintr-un pumn de semințe și câteva flori am construit o casă. A fost asemeni unui joc colorat. Ne jucăm cu toții câteodată…mai ales atunci când ne amintim abandonând grijile lumii, că suntem copii.

V-am spus mereu de puterea semințelor.

Dar aceste semințe de dovleac au depășit puterea minții mele…de a înțelege, de a cuprinde, de a explica.

Acestea au întors viața noastră și mai mult…spre CER.

Numai Dumnezeu putea să facă din semințe de dovleac o casă…o casă adevărată.

Și deși v-ar putea părea un mare șantier vă spun un minunat secret.

La capătul holului, ascuns printre lemne și pietre, printre saci și materiale de construcții, există un cuib. E cuibul nostru … Și de o săptămână ne-am mutat acolo, în el.

Nu-i lucru mic. E și acesta de necuprins….de neexplicat.

E în minune îmbrăcat.

Prin el se plimbă liniștea și Dumnezeu. Pe fereastra lui se văd dealurile și florile corcodușilor. Prin pereții lui ajung la noi trilurile și soarele dimineții. Aduce odihnă și celor mai obosite gânduri. E înconjurat de îngeri și te lasă să vezi stelele din pat.

E mai mult decât noi am visat.

Pentru ca visul și semințele să devină casă a fost nevoie de muncă, de oameni mulți, de zile reci și zile calde. În toate L-am văzut pe El și mai mult decât casa ne bucură și ne mângâie viața, prezența Lui, purtarea Lui de grijă.

Sunt atâția oameni dragi care au muncit, atâtea mâini care au trudit… Pentru toți aceștia ridic câte o rugăciune de fiecare dată când stau întinsă pe salteaua din cuib și mă odihnesc de griji. Și aș vrea ca tuturor să li se întoarcă însutit… Poate nici unul dintre ei nu știe ce mult a făcut. Poate nici unul nu poate curpinde ce mult înseamnă ajutorul oferit.

Mila Lui a zidit casa…prin oameni minunați.

Mulțumim oameni dragi! Dumnezeu să toarne belșug de binecuvântări peste fiecare dintre voi și viețile voastre să fie pline de El! Mulțumim pentru încredere, pentru susținere, pentru resurse materiale, pentru timp, pentru energie, pentru mâinile voastre prin care L-am simțit pe Dumnezeu.

E îmbrăcat în sfințenie acest proces și dragostea lui Dumnezeu s-a vărsat din belșug peste noi…prin voi.