Iată cum Anca m-a provocat să scriu despre Mulțumire pentru revista ei…
Nu-i ușor să scrii tocmai despre ea, când te simți obosit, frânt, confuz.
Dar e întotdeauna vindecător…
Vă invit să răsfoiți paginile atent lucrate, să le citiți de veți simți și să luați ceea ce vă poate fi de folos zilelor voastre…
„E iarnă și e soare.
În lumina aceasta proaspătă picură de pe acoperișul casei zăpadă topită.
Dacă privesc cu inima pot să mă bucur pentru că acest peisaj e darul de azi, pus înaintea ochilor mei, din iubire pentru mine…de Dumnezeu, Cel care e Tatăl meu.
Locuiesc într-un sat, la poala unui deal de Piatră. Casa noastră e construită din cărămizi …la capătul unei ulițe. Prin ogradă își duc cu voioșie zilele 4 animale: o oaie, doi câini și o pisică sură. În casa mea două veșnicii venite la distanță de 7 ani cresc modelate de modul meu de a trăi și a vedea viața.
Am mai mult decât am visat.
Aceasta nu e totuși un motiv destul de mare și puternic pentru a mă face fericită…”
Lasă un răspuns