Filă a unui ianuarie ascuns sub zăpadă

Inima omului e sensibilă. Ea tremură de durere și rănile ei pot sângera mult. Inima nu e un punct fix, nu e un loc vizibil…nu poate fi măsurată, nici cântărită. Chipul și gesturile pot trăda conținutul ei, dar ea ca întreg poate fi cunoscută doar de Ziditorul ei.

img_1159

E lumea plină de inimi tremurânde, de inimi răpuse de foame și sete după Veșnicie.

Căci în definitiv ce poate însemna această goană după mai mult? Cum se pot traduce toate orele trăite pentru agonisirea materialului? De ce suntem tot mai flămânzi după ce roadem putrezirea? De ce acolo, în locul invizibil al ființelor noastre e frig și pustiu?

În adâncimi putem fi alinați doar când duhul lui Dumnezeu începe să adie…

E ianuarie. Covorul alb s-a păstrat de zile multe. Lumina și albul cutreieră gândul meu.

img_1317img_1330

Bucuria mea nu mai e anesteziată. Emoțiile se dezlănțuie treptat.

img_1258

E o sărbătoare fiecare zi!

Celebrarea Împărăției lui Dumnezeu dinlăuntrul nostru nu are nevoie de o dată calendaristică.

img_1316

Ferestrele largi aduc în cuibul meu cald un peisaj înghețat, lasă dealurile și copacii și animalele dimprejur să fie culese de ochii mei. Toate se așează în hambarele nevăzute ale ființei mele și conturează clar dragostea lui Dumnezeu pentru noi, oamenii.

img_1314img_1385

”În adevăr,
însușirile nevăzute ale Lui,
puterea Lui veșnică și
dumnezeirea Lui ,
se văd lămurit,
de la facerea lumii,
când te uiți cu băgare de seamă la lucrurile făcute de El.”

(Biblia)

Iarna suntem prizonieri ai cuibului.

img_1390img_1374img_1371img_0888img_1120img_1365

Ne este dăruit prilejul introspecției, e timp pentru ordine în gânduri, pentru sorbit din chipurile celor dragi, pentru gesturi calde și oameni în jurul mesei…pentru un ceai cald din plantele culese în miez de primăvară de pe dealuri. Iarna creează contexte pentru apropierea dintre inimi.

img_1275

Scaunele goale ale caselor noastre pot fi un semn de aducere aminte a cuvintelor lui Dumnezeu:

„Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi,
căci unii, prin ea, au găzduit, fără să ştie,
pe îngeri.”

img_1299

E timp să investim în relații reale, să ne povestim unii altora dureriile și bucuriile, să pecetluim timpul laolată cu rugăciune, să-i cântăm lui Dumnezeu cu glasul, cu instrumentele și cu toată inima.

img_0994

Drag cititor, aceasta primă filă a acestui an e scrisă cu gândul la tine, la toate încurajările și elanul trimise spre mine. Îți mulțumesc că mi-ai scris și mi-ai spus din cele ale inimii tale. Mulțumesc că „vii” aici și lași în urma vizitei tale un parfum dulce prin care mi se reamintește în zilele grele că acest blog are sens.

În acest an, cu ajutorul lui Dumnezeu, aș vrea să-ți scriu o filă a fiecărei luni, aș vrea să număr binecuvântările prin fotografii și litere, să ți le trimit în dar.

img_1360img_1305img_1308img_1345img_1285

Voi continua să-ți povestesc despre Dumnezeu pentru că nu știu altă Cale, alt Adevăr, altă Viață. Nu…nu cunosc alt Sens, altă Odihnă, alt Motiv.

Un om înalt și vesel a crescut din zăpadă în fața bătrânilor peri…în dreptul ferestrei.

img_1080

Copiii se joacă mult, neobosit.

img_1396img_1066

Maro, câinele venit în ograda noastră în primul anotimp cald petrecut aici, zgârie ferestrele și ușile când îi pătrunde în timpane sunetul farfuriilor și al tacâmurilor.

img_1400

Are și el dorințe și un fel unic de a fi.

Miroase a scorțișoară.

Fluturi colorați dau din aripi construindu-și zborul printre visele mele.

img_1196

E ianuarie! Un ianuarie irepetabil…

”Dar ce-am putea noi, ca oameni, să ne dorim mai mult, decât să fim una cu Dumnezeul nostru, cu Părintele nostru? Pentru aceasta ar trebui, în scurta noastră viață de aici, să învățăm cum să ne apropiem de El. Dar nu avem putere de la noi înșine, trebuie să ne apropiem de El precum copiii simpli și nevinovați, din inimă, să-L rugăm să ne învețe cum să fim buni, cum să-L iubim cu tărie…”

(Starețul Tadei)

img_1238

5 gânduri despre „Filă a unui ianuarie ascuns sub zăpadă

  1. Noi, cei care venim aici, trebuie să fim recunoscători pentru tot ceea ce primim, pentru tot ceea ce simţim citind. Mulţumim!
    Un an cu bucurie!
    Am tot vrut să zic dar parcă mă temeam să nu sune mai puţin potrivit: de câte ori privesc fotografiile, am impresia că sunt decupate din cărţile de poveşti ale copilăriei mele. Chipuri senine şi frumoase, peisaje de basm şi sens, mult sens în ele.

    Apreciază

    1. Multumesc!
      Ce ma bucur sa stiu asta! Mi-e cald in inima cand stiu ca pot trimite spre ochii tai imagini din povestea noastra. Te imbratisez din cuibul nostru si ma rog ca viata ta sa fie mereu adapostita in Dumnezeu!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s