Cer albastru, stropit cu raze de soare, într-un sfârșit de februarie.
Urme de zăpadă proaspătă.
Din când în când ciripit de păsări prin pomi dezbrăcați de culoare.
Deși universul e mânjit cu păcate de om, există fâșii ale creației care poartă încă amprenta vizibilă a Celui ce a făurit totul cu dragoste și Sens.
La urechi a ajuns știrea că sunt căprioare care zburdă laolaltă pe margini de dealuri înalte. În această iarnă n-au fost cuprinse de retina mea și mărturisesc: mi-e dor să zăresc după o scurtă clipire, libertatea lor.
Știu, există universuri interioare care se contopesc cu exteriorul. Există lentile care vindecă prin percepția lor, dar totodată există lentile bolnave care se vindecă când reușesc să vadă.
Știu, există gânduri negre care se frământă cu grămada înlăuntrul nostru,
iar Dumnezeu mi-a amintit că mângâierile Lui înviorează sufletul.
Știu că nu e doar materie sub cer. Pământul e împânzit cu energie și duh. Deși omul e focusat pe ceea ce ce vede nu se poate nega ceea ce tainic ne lucrează pe fiecare dintre noi din nevăzut.
„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui,
ci împotriva căpeteniilor,
împotriva domniilor,
împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac,
împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.”
Fiecare dimineață aduce cu ea șansa să ne lipim de Dumnezeu.
„…cine se lipește de Domnul, este un singur duh cu El.”
Pentru că în fiecare dimineață are loc înoirea bunățăților și a îndurărilor LUI.
Acolo, sub pleoape, ni se dă șansa să alegem, să ne lipim, să căutăm iar și iar …pe Dumnezeu.
Întotdeauna suntem puși să alegem.
Niciodată nu suntem siliți să pășim pe o cărare. Libertatea nu poate fi smulsă de la noi…
………….
Pe Starețul Tadei l-am descoperit într-o iarnă. Cuvintele lui erau rostite pe un CD:
„Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața.”
Atunci a marcat într-un mod nou traseele gândului meu.
Tot într-o iarnă a ajuns cartea lui în palmele mele ridate de căutări.
Așez lângă fotografiile acestui anotimp câteva fragmente culese din scrierile lui.
Vi le dau ca pe o pâine caldă, cu nădejdea că vor îmbărbăta gânduri istovite și inimi deznădăjduite.
„Cel mai însemnat lucru este, cred, paza păcii inimii. să nu vă tulburați cu nici un chip. În inimă trebuie să domnească pacea, liniștea, tăcerea, liniștirea.”
”…îmi luam armonica, mă duceam în singurătate și cântam. Am iubit dintotdeauna muzica, iar ea mi-a adus mereu mângâiere.”
„ Domnul este puterea care sprijină viața întregii făpturi, care pune rânduială în univers, care dă frumusețe făpturii zidite, se îngrijește de toate și petrece în inima omului. Împăratul slavei petrece în făpturile Sale și în fiii Săi.”
„Părtășia cu Dumnezeu înseamnă ca Dumnezeu să se sălășluiască în noi, El să lucreze în noi, cu El să se înveșmânteze sufletul nostru și El să ne călăuzească cugetul, voia și simțurile.”
„Părtășia cu Dumnezeu este o stare firească a sufletului.
Omul este făcut pentru o astfel de viață.”
„În purtarea cu oamenii trebuie să fim buni, blânzi, îngăduitori.”
„Copile, viața aici pe pământ este o luptă a trupului și a minții.
Războiul este mai întâi a gândurilor, iar când nu mai putem lupta cu gândurile, atunci ne războim între noi.”
SUS s-avem inimile!
Ce profund spus, tainic, adevărat și frumos!…
ApreciazăApreciază
Frumos , deosebit de frumos!
ApreciazăApreciază