Ziua aceasta e un dar, împachetat în fulgi de zăpadă și în zbor de păsări. Dumnezeu l-a așezat la poarta ființei mele și iată că eu îl primesc și îl las să cheme lacrimile ochilor mei.
Ninge tare! Ninge cum nu a mai nins de sute de zile. Ninge cald.
Și eu stau ca un mut căruia i-au pierit silabele nemaiputând să alcătuiesc frumusețea acestei ninsori.
Mi-am pironit ochii în acest cadru și tandrețea lui îmi duce gândurile spre Creator.
Dumnezeu merită toate laudele!
….
„ – Mami, de unde vine zăpada?
– Pruncul meu drag, zăpada vine din înalt, vine direct de la Dumnezeu ca să mângâie sufletul tău!”
Efraim e un om mic, o alcătuire venită de puțină vreme sub soare. Întrebările înlănțuite și rostirile lui sincere îmi descoperă un univers unic de gândire și simțire și totodată construiesc calea prin care Adevărul și Sensul acestei vieți să ajungă înlăuntrul lui.
„Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.
Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.
Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta.
Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.
Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi.
Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale.”
„ – Mami, de ce a venit zăpada?
– A venit să-ți aducă bucurie, a venit pentru ochii tăi și pentru toate simțurile tale, a venit pentru că Dumnezeu te iubește, om mic…. A venit să îți crească uimirea pe chip și să adape credința ta.”
…
O carie roade grinda ce stă deasupra mea. Hari latră de ore întregi, așa tihnit, ca și cum ceva i-ar incomoda șederea pe pătura de alb.
Colinde.
Lumini.
Pace în inimă.
Astfel mi-e desenată clipa.
Și eu stau cu celulele făcute rugăciune de laudă în fața înaltelor ferestre.
Cu ecou vine spre mine ceea ce am citit în primele ore ale dimineții lângă copii mei.
„ Așa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină,
fără să aibă vreo parte întunecată,
va fi în totul plin de lumină,
întocmai ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare.”
Încerc să vizualizez.
Cuvinte luminate.
Gânduri luminate.
Gesturi luminate.
Fapte luminate.
Durerea că ne-am uitat menirea se furișează prin mine.
Suntem îndragostiți de ritualuri și forme și sub ele îngropăm jertfa Mântuitorului nostru și toată lucrarea Lui.
Suntem antrenați în conflicte cu cei ce ne sunt frați în Domnul și uităm că
„ noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” (Biblia)
Dar mai e nădejde pentru fiecare dintre noi.
„Cu cât mai mult vom trăi după poruncile lui Dumnezeu și vom împlini învățăturile Evangheliei, cu atât vom fi din ce în ce mai vii, vom avea mai multă ființă și esență, adică vom fi din ce în ce mai aproape de Dumnezeu. Dumnezeu va fi întru noi și noi întru El. Așa se cuvine a ne strădui.”
(Patriarhul Pavel al Serbiei
din Revista Familia Ortodoxă)
Andreea Stanciu 
Lasă un răspuns