Pocăință (într-o zi înnorată de primăvară)

Domnul meu, mă întorc cu inima fărămițată, împrăștiată mulțimilor de plăceri pe care ființa mea le gustă.

Vin obosită și risipită, nădăjduid că Tu mă vei aduna și mă vei locui.

a2

Mi-a gândurile toate povară pentru că nu Te-am chemat neîncetat în ele, și ele deși păreau dulci s-au făcut tot mai amare și mai grele cu fiecare clipă în care Tu n-ai fost în ele și înaintea lor, ca să le călăuzești.

a3a4

Vin căci m-am golit…de Tine; cu fiecare zi în care am alergat iute să-mi împlinesc poftele și visele. Mă arde tare pustiul dinlăuntrul meu.

M-am lăsat mințită de voia mea și astfel am stins voia Ta.

Și n-am nevoie de ani să devin singură. Sunt de ajuns câteva zile să-mi devină ființa deșert însetat, pustiit…să ardă de dorul prezenței Tale.

a5a6

Iartă-mi risipirea! Iartă-mi nevegherea!

Iartă-mi toți pașii iuți cu care m-am dus spre lumea aceasta.

Iartă-mi ochii scăldați în viețile altora și mâinile cu care scormonesc în comori închipuite, care în scurtă vreme se arată a fi gunoaie.

Iartă-mi toate clipele în care am făcut din pofte și plăceri dumnezeul meu, în care am sculptat și cărora m-am închinat cu pasiune și astfel tip til m-am îndepărtat de Tine, Cel adevărat.

E înnorat fără Tine.

a7

Adună-mă și coboară-Ți prezența peste dorul meu.

Primește pocăința mea și declarația adâncului meu:

Viața mea are sens doar atunci când Tu locuiești în ea.

a8

„Multe căi i se par bune omului, dar la capătul lor încep căile morţii.”

(Biblia)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s