10 ani lângă tine. Gânduri pentru Rafael.

Acum 10 ani, la apusul soarelui, am privit întâia oară chipul tău.

Atunci am atins ființa ta printr-o sărutare. N-o înțelegeam deplin, așa cum nici acum n-o înțeleg și nu pot cuprinde ceea ce ești tu de fapt.

De atunci ne intersectăm intens dorințele, chemarea, neputințele, bucuriile, durerile, biruințele și înfrângerile. De atunci eu încerc să te povățuiesc pe Calea cea strâmtă și tu încerci din răsputeri să o urmezi. Te văd cum cazi, cum te îndoiești, cum te revolți…cum întrebi, cum ai vrea să dai cu picioarele în toate principiile care îți pun garduri în jurul firii tale. Știu că și tu asemeni mie și asemeni tuturor celor ce calcă pe urmele Lui, treci prin lupte și războaie. Sunt parte din proces.

Copil drag, adevărată libertate o avem doar când trăim între limitele Dumnezeului nostru, când ne măsurăm pașii cu voia Lui. Dacă vei proba acest lucru cu viața ta vei înțelege ce îți spun. Dumnezeu nu te cheamă la un protocol pe care îl ai de îndeplinit ca să moștenești Împărăția Lui ci la o relație vie care îți modelează devenirea întru cele de Sus.

Creatorul nostru mi-a făcut un mare dar aducându-te aici. El a luat carne din carnea mea și sângele din sângele meu și a suflat duh de viață peste tine, acolo în pântecul meu. Viața ta nu mai are sfârșit. Te aflii în vecinătatea sufletului meu și eu sunt răspunzătoare încă pentru cărarea ce se croiește înaintea ta.

Rafael, copil cu ochiii Cer și cu păr bălai, în tine s-a turnat din Chipul și Asemănarea Lui. Fiecare zi cu tine e o șansă să devenim, să ne apropiem și mai mult de foma desăvârșirii la care suntem chemați.

Din vreme în vreme îți las în dar litere. Cu nădejdea că ele vor deveni pietre de aducere aminte.

Azi mi-am oprit privirea în dreptul chipului tău învăluit în somn. O muscă ți-a rupt călătoria prin vise și te-a adus în realitate. Te-am întâmpinat cu un „LA MULȚI ANI!”…

La ea adaug: MULȚI întru sfințire! MULȚI  ca să iubești, să te jertfești, să fii lumină, să lărgești Împărăția lui Dumnezeu!

Viața în libertatea satelor te-a învățat să iubești activ: lemnele, cuiele, ciocanul, pomii, plantele, aventurile, săpăturile în dealul din spatele casei noastre, fructele, oamenii satului…să îndrăgești oile, să cauți să-ți petreci clipele în preajma lor.

Imaginea în care tu ești printre oi, învățând să le păstorești, e o mireasmă scumpă, de nedescris, pentru toată inima mea. În ea se coboară cuvintele Mântuitorului nostru, amprentând cu Lumină.

„Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale.

Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte.

Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu are grijă de oi.

Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine.

Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi sufletul Îmi pun pentru oi.”

(Iisus Hristos)

 

Tu…tu printre oi.

Ce duios și lin se împletește realitatea prezentă cu Glasul Celui ce ne-a adus mântuirea.

Te iubesc și vreau să stăm o veșnicie în prezența Tatălui nostru!

mama ta