Scrisoare la sfârșit de vară…către Dumnezeu

Neputincioasă în a scrie și a rosti, am pus în Lumina Ta furtuna de frământări, șirul de întrebări la care aștept răspunsul Tău, toate rănile săpate de suferința ultimelor luni.

Și Acolo, în lumina Ta, am găsit că singura cale bună e să ascult de Tine…zi de zi, clipă de clipă, cu resurse multe sau puține, cu dureri, cu întrebări sau fără de ele, cu anxietatea traversând venele mele.

Calea aceasta e pentru mine început al unei noi tămăduiri.

Pe ea pot păși încrezătoare știind că ea e singura care duce la adevărata odihnă.

N-am alt mod de a trăi care să aducă sens în mine, decât acela de-a face din Cuvintele Tale cărare a vieții mele.

Vino Tată drag și stropește cu mila Ta decizia mea!

Restructurează adâncul meu răvășit de glasuri omenești și dă-i puterea necesară pentru a sta ancorat în realitatea cuvintelor Tale.

Mi-ai frânt planuri și odată cu acestea avânturi. Și dacă n-aș știi că e parte a devenirii mele lăuntrice aș sta frântă lângă ele. Atunci când ni se ia tot, când ancora se desprinde din tot ce e pământesc, atunci începi Tu să fii îndeajuns, să saturi cu prezența Ta dedesupturile ființei noastre, să ne dezvălui într-o intimitate dureroasă cine suntem noi fără pasiuni, fără planuri, fără profesie, fără oameni.

Când simțurile mi-au devenit înșelătoare Tu ai venit în deșertul zbaterilor mele și L-ai umplut cu Tine. Pentru că așa cum spunea cineva, suferința e o taină între om și Dumnezeu.

Și când nu mai pot face pași spre lumea ce mă înconjoară

sunt silită să-i fac spre Inima Ta.

Calea mea e să fac voia Ta, zi de zi, clipă de clipă. În acest fel multe din întrebările mele nu mai au nevoie de răspuns, asigurare a binelui meu pământesc. Ele calcă laolaltă cu mine…

Mintea mea va rula neîncetat gânduri. N-am nici o cale să-i opresc natura, dar pot să-i modelez conținutul. Da, pe toate vreau să le fac rob ascultării de Tine. Pot struni imaginația și capcanele ei…Pot prin mila Ta să dăruiesc forma rugăciunii acestui univers interior în care se dau adevăratele bătălii.

Și nădejdea e, că toate, absolut toate sunt spre slava Numelui Tău…

PS: Las aici și o cântare care cuprinde inima mea