Gânduri lângă ea…

Privesc chipul ei.

Respirația ei e șoaptă caldă în care mă odihnesc: ” Eu, Eu am suflat viață peste ea.”

Domnul meu, ziua aceea în care ai adus voia Ta peste planurile mele și peste decizia mea de-a nu mai lăsa pântecul meu să rodească…ziua aceea…

Mi-a fost teamă să renunț la ce croisem înlăuntrul meu, dar știam că voia Ta trebuie așezată deasupra voii mele.

Plâng lângă procesul transformării mele.

Anastasia e rodul acestui proces și ea nu mai are sfârșit. În ea e cuprins mai mult decât aș fi fost capabilă să doresc, să cer, să-mi imaginez.

Prezența ei mângâie cu liniște.

Minunate sunt lucrările Tale! Și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

Un gând despre „Gânduri lângă ea…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s