Gânduri la ieșirea din Spitalul de Psihiatrie (la umbra ultimei psihoze)

Am fost o groapă de gunoi…un loc stricat și plin de putoare..

Am fost un ogor împînzit de spini si mărăcini…

un loc întunecat si plin de umbre.

Am fost o fântână secată, în care s-a aruncat moarte.

Un loc plin de groază,  de spaimă și ură.

Am ajuns la fundul pământului…glia păcatelor mele mă acoperea intru totul.

Nu mai era cale omenească…  

Dar a venit Hristos…cu o armată de sfinți și îngeri…
A venit sa aducă mântuire, să ardă, să curețe….

A venit să sape in adâncuri cu mila si harul Lui, sa mă îngroape în neștiință, să mă adoarmă pentru o vreme….ca să intre cu inima Lui prin celulele mele. 

 M-a anesteziat într-un salon de spital pentru 20 de zile și într-o liniște nebunească si-a început lucrarea de restaurare…în mine.

Acolo, lângă nebunii lumii, s-a plimbat prin mine cu pașii Lui.

Durerea separării de lume și dorul de viață usturau într-un mod neînțeles acolo.

Când am făcut întâiul pas, când am ieșit din salonul vindecării mele și am pășit înapoi spre viața mea …atunci și doar atunci am înțeles că am primit OCHI noi si INIMĂ nouă.

Când mi-au sărit pruncii în brațe și m-au strâns tare ,

mi-au spus cu ochii și cu gura lor că mă iubesc…

atunci am înțeles că ceva nou a început,

….

…

că pașii Lui prin mine au făcut ceva ce nici un om nu poate sa facă.

Am suspinat de bucuria ce o aduce sensul oricărei văi.

El e Dumnezeu…Și nimic din ce face El nu e greșit.

Toate lucrurile au lucrat spre binele meu…

Domnul meu știe că pe El Îl ubesc si pe El nimeni nu Îl poate păcăli. 
Acesta vale a  plângerii e un loc plin de izvoare. Din tot ce atinge El curge viață.

…

…

Ochii noi si inima nouă sunt umede.

Plâng de bucurie că Dumnezeu e bun, și nimic din ce face El nu are umbră de greșeală.

NU ce văd oamenii în poveste …

NU ce spun oamenii despre poveste…e REALITATEA.

Lucrarea aceasta e o lucrare tainică…pe care ochii omului nu o pot vedea.

„Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc…,

dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.

Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a

dat pe Sine Însuşi pentru mine.”

(Biblia)

Slavă Ție Doamne! Slavă Ție!