Seară de decembrie.
Un șirag de beculeṭe colorate stă intins în faţa geamurilor mari.
Sub ele săculeṭii de Advent. Aceeași săculeṭi tricotaţi pe care i-am purtat cu noi prin toate casele in ultimii 12 ani.

…
Și in timpane aceleași colinde.
Fetiţa cea mică se joacă singură in jurul meu. Privirea mi se oprește pe mâinile ei care mângâie pruncul din iesle. Stă minute in șir să privească și să mângâie figurinele acelea puse pe butucul de lemn din casa noastră…cele care ne amintesc de cum a venit Hristos al nostru în lume.

…
Pare că nu se poate sătura. O văd cum le duce și i le arată pisicii și apoi îi spune: ” – Uite! Uite!”.

…
Vrea să impartă descoperirea și pe acest prunc născut in iesle.
Îmi fac și eu timp să privesc mai atentă ceea ce am așezat cu mâinile mele ca decor.
Mi se umezesc ochii…
Hristos! Hristos al meu…
El…calea mea, adevărul meu și viaţa mea.
El…odihna mea, bucuria mea, pacea mea.

…
Fetiţa mai mare observă pe telefonul fratelui ei că mâine va fi soare. Mă intreabă:
„-O să fie soare? O să fie?”
I-am răspuns ca nu știu.
Sunt incă cu gândul la Hristos, la Soarele sufletului meu. Rostesc fără cuvinte, așa doar în mine :
„Când e Hristos prezent și viu in noi nu mai contează dacă pe cer sunt nori sau dacă e soare.
El hrănește și incălzește ființa deplin.”

Ah! Călător uituc ce sunt uneori.
Merg prin lume lăsându-mă cucerită de miresmele ei și cu cât ii fac loc în mine mai mult cu atât mai puțin Ii las Lui.
Mă ard tălpile de desele-mi rătăciri.

Miros de dovleac copt, unul dulce și dens, așa cum doar in Postul Crăciunului poate fi.
Acest anotimp ne aduce impreună, inimă lângă inimă.

…

…

…

…

…

…

În casa noastră ascunsă sub un deal se despletesc rând pe rând cuvintele cărţii sfinte:
„Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
ştii când stau jos şi când mă scol şi de departe îmi pătrunzi gândul.
Ştii când umblu şi când mă culc şi cunoşti toate căile mele.
Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine.
O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.”
(Psalmi)

…
SUNTEM ÎN SIGURANȚĂ!


Lasă un comentariu