Terapia cu caini si alte animale

Cu ceva timp in urma am auzit de terapia cu animale. La momentul respectiv m-a fascinat foarte tare acest subiect.

Azi, ma fascineaza mult mai tare decat atunci…

„Dumnezeu a zis: Sa misune apele de vietuitoare, si sa zboare pasari deasupra pamintului pe intinderea cerului.””

„Dumnezeu a zis: Sa dea pamintul vietuitoare dupa soiul lor, vite, tiritoare si fiare pamintesti, dupa soiul lor.” si asa a fost.”

„Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.
Dumnezeu i-a binecuvintat, si Dumnezeu le-a zis: Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamintul, si supuneti-l; si stapiniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, si peste orice vietuitoare care se misca pe pamint.””

‘Domnul Dumnezeu a facut din pamint toate fiarele cimpului si toate pasarile cerului; si le-a adus la om, ca sa vada cum are sa le numeasca; si orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vietuitoare, acela-i era numele.
si omul a pus nume tuturor vitelor, pasarilor cerului si tuturor fiarelor cimpului….”

Incet, cu anii care curg, se arata ca tot ce Dumnezeu a creat in jurul nostru foloseste ca terapie pentru trupurile noastre, pentru mintea noastra…

Terapia cu lumina, terapia cu culori, cu muzica, cu parfumuri de flori, cu cantec de pasari si susur de izvoare. Cu cat ne indepartam mai mult de ele, cu cat tehnlogia si artificialul ne inconjoara mai mult, cu atat devenim mai stresati, mai plini de neliniste, mai obositi, mai fara sens intr-o alergare ce pare fara sfarsit.

Azi am cautat sa aflu mai multe despre terapia cu animale. Impart cu voi micile descoperiri. Sper sa va fie de folos.

In practica pe care am facut-o in anii studentiei mele am intalnit diferite cazuri. Daca privesc in urma, cred ca multora le-ar fi fost de folos terapia cu animale.

Nu-i asa Pintea? Nu-i asa ca te-ai fi bucurat sa nu alergi de unul singur printre peretii incaperilor reci?

Dar tu Istvan? Tu, care nu vezi nimic in jur, tu, care nu stii sa umblii nici sa vorbesti…te-ai fii bucurat sa fi mangaiat un caine bland in loc sa atingi cu mainile tale mocheta fara viata?

Si tu Corneliu? Atata nevoie aveai de niste brate in care sa te asezi, de cineva care sa iti dea atentie. Cateodata erai imobilizat pe un scaun sobru si trebuia sa te legeni…si iar sa te legeni de singuratate.

Pentru voi as aduce animale in loc de jucarii de cauciuc…Stiu ca v-ar face mult bine.

Nu sunteti singurii la care ma gandesc acum….

Citește în continuare „Terapia cu caini si alte animale”

Fete de masa maro (de inchiriat) – pt evenimente

Acum ceva vreme am cunoscut-o pe Anca. Era inainte de nunta ei. M-a rugat sa creez pentru ea un caiet pentru ganduri intr-un stil mai rustic si niste felicitari pentru plicuri.

Nunta ei a fost colorata in maro si verde.

Anca si-a facut la comanda, pentru nunta, fete de masa maro. Acum ea le inchiriaza celor ce doresc sa isi coloreze nunta sau alte evenimente in maro. Fetele de masa sunt pentru 110 persoane plus fata de masa care imbraca masa mirilor. Pretul inchirierii este de 500 lei.

Citește în continuare „Fete de masa maro (de inchiriat) – pt evenimente”

Mie imi plac povestile

Imi plac povestile simple, scrise sau rostite bland.  Acelea care intra tip-til in sufletul meu, dar care raman acolo.

Sunt povesti pe care nu le izgonesc in furtuna. Ele nu incomodeaza umblarea mea si nu perturba linistea cerului senin.

Cand le aud incep sa tac in mine. Nu-mi mai vorbesc si nu ma mai aud. Nu mai pot sa-mi stapanesc ochii si mi umezesc obrajii.

Caut o batista in buzunar …dar nu o gasesc. De-atata impietrire nu mai e la moda sa porti batista in buzunar. Lacrimile vin rar, pier repede.

Atunci ma sterg cu coltul de la maneca si tusesc inecat.

Vorbesc deseori despre povestea micului print, despre Momo….

Imi plac povestile cu pustnici, cu oameni ce s-au jertfit pentru altii, cu oameni ce fac din suferinta lor fereastra catre Vesnicie.

Imi plac povestile cu caini (de cand o am pe Krista).

Imi plac povestile cu copii. De copii nu ma pot satura…Transparenta lor ma opreste in loc.

Imi plac povestile de dragoste….

Azi las aici o urma dintr-o poveste de dragoste. O poveste scrisa si rostita bland. A intrat tip-til in sufletul meu si ramane aici. Nu vreau sa o izgonesc in furtuna. Ea nu perturba linistea cerului senin. Cand am privit-o am tacut in mine. Nu mi-am stapanit ochii, mi s-au umezit obrajii….M-am sters cu coltul de la maneca….

Citește în continuare „Mie imi plac povestile”

Citirea Bibliei – Gigi Cosman si Beni Faragau

Vizitand astazi site-ul celor de la Aercurat am descoperit acest filmulet.

M-am oprit pentru ca ca l-am vazut in imaginea de inceput a filmuletului pe Beni Faragau. Cuvintele lui imi par pline de intelepciune, imi par pline de Duhul Domnului.

Am ascultat. Mi-a placut. Am fost miscata inlauntrul inimiii mele…

Impart cu voi acest filmulet:

Citește în continuare „Citirea Bibliei – Gigi Cosman si Beni Faragau”

Ganduri

old1

” De multe ori, seara, dupa ce toti prietenii ei erau plecati acasa, fata mai sedea multa vreme in rotonda mare de piatra a vechiului teatru sub bolta cerului scanteietor de stele, ascultand doar marea liniste.

Atunci i se parea ca sade in interiorul unei mari urechi ascultand ce se petrece in lumea stelelor. Avea impresia ca aude foarte incetisor o muzica majestuasa care ii mergea drept la inima, straniu.”  ( Momo -M. Ende)

Ostrov (Insula)

~~~”Mi se pare că scopul artei este de a pregăti spiritul uman să perceapă binele.”

Andrei Tarkovski

„Un pelerinaj la cinematograf… Cam aşa ar putea fi rezumată vizionarea Ostrovului, în spaţiile în care filmul rulează pe marile ecrane. Pentru ceilalţi, e un fel de pelerinaj în faţa monitorului sau a micului ecran. De ce? Pentru că filmul ne oferă nu doar secvenţe din viaţa unui imaginar nebun pentru Hristos contemporan cu noi, ci ne oferă pur şi simplu fragmente de linişte… La limită, se poate spune că nu avem de-a face cu un film, ci cu un antifilm. Pentru că dacă, de exemplu, filmele pe teme sociale, şi chiar şi unele religioase, reuşesc să împrăştie minţile spectatorilor, Ostrovul e un film rugăciune.

Şi face asta nu prin secvenţele în care, în biserică sau în afara ei, se rostesc rugăciuni. Ci prin celelalte, în care spectatorul este introdus în Împărăţia liniştii iubitoare, în afara frământărilor obişnuite. Există o avalanşă de predici care au drept scop îndepărtarea credincioşilor de influenţa filmelor, întrucât acestea promovează modele îndoielnice, ironizează credinţa, batjocoresc virtutea. Nici una din criticile de acest gen nu se poate aplica Ostrovului. De altfel, filmul circulă chiar şi în spaţiul monahal, arătând că monahii nu fug de filme, de calculatoare şi de aparatura audio video pentru că ar fi rele în sine. Nu e nevoie de filme în mănăstiri, nu e nevoie de un aggiornamento prin care spaţiul monahal să fie reeducat cu ajutorul produselor în serie ale cinematografiei. Dar Ostrovul este altceva…”

intoarcerea-filmului.php~~~~~~~~

Citește în continuare „Ostrov (Insula)”

Eliza pirosca – Atat de mic

E o melodie a sufletului meu. O traiesc de fiecare data cu emotia primei intalniri. O traiesc printre lacrimi…

Ma vorbeste…

Imi vorbeste despre mine..si atunci plang…

„Sunt atat de mic….atat de mic de cand incerc sa ma ridic…”

M-am trezit inconjurata de temeri. Acesta e un motiv de pocainta. Domnul meu spune  „Nu te teme”….M-am trezit cu teama zilei de maine pe umerii sufletului meu. Citește în continuare „Eliza pirosca – Atat de mic”

Micul Print – Capitolul 2

Asa am trait eu, stingher, fara sa am cu cine sta intr-adevar de vorba, pana cand, o data, acum
sase ani, am ramas in pana in pustiul Sahara. Mi se stricase ceva la motor. Si cum nu luasem cu
mine nici mecanic, nici calatori, ma pregateam sa-ncerc de unul singur sa duc la bun sfarsit o
reparatie anevoioasa. Era pentru mine o chestiune de viata si de moarte. Apa de baut, abia daca
aveam pentru o saptamana.
In prima noapte, deci, am dormit acolo, pe nisip, la mii de leghe departare de orice asezare
omeneasca. Eram mai singur chiar decat naufragiatul pe o pluta, in mijlocul oceanului. Asa ca va
inchipuiti uimirea mea, cand deodata, in revarsat de zori, m-am pomenit ca ma trezeste un
glascior ciudat. Rostea:
– Te rog… deseneaza-mi o oaie!
– Cum?
– Deseneaza-mi o oaie… Citește în continuare „Micul Print – Capitolul 2”

Micul Print – Capitolul 1

Micul Print
Lui Léon Werth
Copiilor le cer iertare ca am inchinat aceasta carte unui om mare. Am un motiv serios: acest om
mare e cel mai bun prieten din cati am eu pe lume. Mai am un motiv: acest om mare poate sa
priceapa totul, chiar si cartile pentru copii. Am si al treilea motiv: acest om mare traieste in Franta,
unde sufera de foame si frig. Are multa nevoie de mangaiere. Daca toate motivele insirate nu
sunt de ajuns, tin ca aceasta carte s-o inchin atunci copilului de odinioara, caci si acest om mare
a fost candva copil. Toti oamenii mari au fost candva copii. (Dar putini dintre ei isi mai aduc
aminte). Asa ca fac urmatoarea indreptare:
Lui Léon Werth, pe cand era baietel

I
Odata, pe vremea cand eu aveam sase ani, am dat peste o poza minunata, intr-o carte despre
padurile virgine, numita „Intamplari traite”. Infatisa un sarpe boa care inghitea o fiara salbatica.
Iata copia acestui desen.
1.. Citește în continuare „Micul Print – Capitolul 1”

Micul print

Cand vine vorba de „Micul print” din ochiul drept se varsa o lacrima, apoi din cel stang…si ar continua…lacrimile ar continua sa curga…

Nu stiu ce mi-a venit.  Nu inteleg de ce m-am intors, azi, in universul acesta…Va spun, ma trec fiori, ma simt copil, sangele alearga prin vene lovindu-se de amintiri, visez in culori proaspete si cantecul raului ce curge printre munti poate ajunge pana in centrul orasului aglomerat….E amiaza…In mine renasc ritmat randurile „Micului print”…

„..Micul Print cu desenele autorului…

LUI LEON WERTH

Copiilor le cer iertare ca am inchinat aceasta carte unui om mare. Am un motiv serios: acest om mare e cel mai bun prieten, din cati am eu in lume. Mai am un motiv: acest om mare poate sa priceapa totul, chiar si cartile pentru copii. Am si un al treilea motiv: acest om mare traieste in Franta, unde sufera de foame si frig. Are multa nevoie de mangaiere. Daca toate motivele infatisate nu sunt de ajuns, tin ca aceasta carte s-o inchin atunci copilului de odinioara, caci si acest om mare a fost candva copil. Toti oamenii mari au forst mai intai copii. (Dar putini dintre ei isi mai aduc aminte). Asa ca fac aceasta indreptare:  LUI LEON WERTH, pe cand era el baietel….”

Citește în continuare „Micul print”

Rasfoind povestea noastra de dragoste…

Aseara, mi-a amintit cineva de aceste filmulete…mi s-a facut dor, m-a cuprins nostalgia..si le-am adus aici…lucrurile frumoase trebuie impartite …

Aceste filmulete vorbesc despre povestea noastra de dragoste…pe care incercam sa o inradacinam in CER…

Citește în continuare „Rasfoind povestea noastra de dragoste…”