Etichetă: copii

Să-L dorim pe Hristos – Săptămâna 3 (Postul Crăciunului)

Seară de decembrie.

Un șirag de beculeṭe colorate stă intins în faţa geamurilor mari.

Sub ele săculeṭii de Advent. Aceeași săculeṭi tricotaţi pe care i-am purtat cu noi prin toate casele in ultimii 12 ani.

…

Și in timpane aceleași colinde.

Fetiţa cea mică se joacă singură in jurul meu. Privirea mi se oprește pe mâinile ei care mângâie pruncul din iesle. Stă minute in șir să privească și să mângâie figurinele acelea puse pe butucul de lemn din casa noastră…cele care ne amintesc de cum a venit Hristos al nostru în lume.

Citește în continuare „Să-L dorim pe Hristos – Săptămâna 3 (Postul Crăciunului)” →
0

Să căutăm pacea inimii – Săptămâna 2 (Postul Crăciunului)

Zi de Noiembrie.

E a doua săpămână din Postul Crăciunului.

Pe masa din mijlocul casei arde o lumânare.

…

Afară plouă. Picurii care se lovesc de acoperişul terasei imi amintesc de căldura casei mele, de locul in care mă aflu. Surprinzator! Să fii undeva și să uiţi ce binecuvântat ești… să fie nevoie de o ploaie rece ca să vezi și să simţi cele pe care ai început să le ignori.

Citește în continuare „Să căutăm pacea inimii – Săptămâna 2 (Postul Crăciunului)” →
0

Izbucnire a inimii

Mi se încâlcesc cuvintele la ieșirea din inimă.

Vor să iasă deodată , toate, să năvălească asemeni animalelor ținute închise la vederea luminii  și a hranei. Se împing unele in altele obosindu-mă.

Suspin resemnată, cu o durere ascuțită in mijlocul ființei: poate nu e loc pentru asta.

După câteva ore vin iar. Mă află pe patul cu aripă de înger deasupra. Eu stau să îngrijesc copii bolnavi, ele nu imi dau pace. Se rostogolesc, urlă…ca acei copii mici nebăgați in seamă, dar care vor cu orice preț să fie văzuți.

Citește în continuare „Izbucnire a inimii” →
2

Hristos în ograda mea | Gânduri în Soare

Pe poteca inimii mele un soare blând de vara.

Razele ii curg spre mine ca si cum sunt unicul om …singura entitate a acestui univers.

Îl măsor cu ochii deschiși pe jumătate, îl caut printre frunzele nucului înalt, printre crengile verzi ale salcâmilor. Din cand in cand ma opresc.

Câinii au venit cu mine. Se opresc și ei in așteptarea pașilor mei. Mergem lin.

Citește în continuare „Hristos în ograda mea | Gânduri în Soare” →
0

Scrisoare pentru Elisabeta

Om mic, ascuns in mine, ne despart câteva săptămâni de prima întalnire.

Sunt câteva zile adunate până voi atinge ochii tăi cu ochii mei.

Se apropie cu pași mari ziua aceea în care voi vedea ce a modelat Dumnezeu in pântecul meu, ce culori și forme a ales pentru tine, ce trăsături a presărat pe chipul tău…

Citește în continuare „Scrisoare pentru Elisabeta” →
0

Rânduri la ceas de seara (4)

Se plimbă prin mine la pas iute gândurile, emoțiile, îndrăzneala timidă de a cere de la Tatăl meu o naștere ușoară…

Citește în continuare „Rânduri la ceas de seara (4)” →
3

Rânduri la ceas de seară (3)

Vânt.

Se mișcă copacii dezgoliți de frunze.

În casă e cald. Vuietul lovește ferestrele și pătrunde din când în când, printre colinde, în timpanele mele.

Stau pe o pernă și cos inimi în timp ce prin mine se mișcă delicat un prunc.

În pieptul meu arde iubirea de Dumnezeu. Din ea îmi trag toate puterile, tot curajul de a fi și a îndrăzni, toată puterea de a iubi.

Sunt tot aici, în atelierul devenirii mele, în casa cu ferestre mari și pruncii în jurul meu.

Citește în continuare „Rânduri la ceas de seară (3)” →
3

Fereastră spre inima de mamă (1)

Privesc un chip, e chipul fiicei mele.
A adormit lângă mine. Ochii și inima mi se unesc lângă alcătuirea ei.
Sub genele ei crește un întreg univers.

E ea, Anastasia.

Dintre toate fetele din lumea aceasta, ea e cea care mi-a fost incredințată mie.
Scap 2 lacrimi și pe celelalte le las să mă inunde pe dinăuntru.

Citește în continuare „Fereastră spre inima de mamă (1)” →
1

Cum se vede Cerul din inima lui Efraim (4 ani și 8 luni)

Zilele acestei ierni au o altă formă, un alt conținut. Curgerea lor sculptează în mine înțelesuri noi: ale acestei lumi și ale Cerului.

Prin mintea mea se plimbă scutece, dureri de burta, muci, jucării împrăștiate, retete de prăjituri cu care îmi indulcesc imaginația la orele dimineții…inainte să apară lumina, jocuri de băieți încărcați cu energie și un șir lung de „mami”. Da, acel „mami” pe care fiecare mamă îl aude de sute de ori într-o zi, acea chemare a puterilor neștiute, a răspunsurilor liniștitoare și a altor resurse ce au stat îngropate până să primească chipuri în noi suflarea lui Dumnezeu.

Citește în continuare „Cum se vede Cerul din inima lui Efraim (4 ani și 8 luni)” →
4

E noiembrie la noi în sat. Lemnele ard în sobă, ceața îmbracă drumurile…

 

b22

 

Dimineața mă aruncă din așternuturi calde în hainele drumului: în ceață deasă cusută cu fire de soare. Cocoșii cântă. E frig! E noiembrie!

Pisica aleargă spre mine. Se oprește în dreptul meu. Se întinde și miaună de bucurie că mă vede. Citește în continuare „E noiembrie la noi în sat. Lemnele ard în sobă, ceața îmbracă drumurile…” →

6

O familie mare – Portrete fără garduri

 

“ Femeia îi dă bărbatului ei încrederea, devotamentul și ascultarea sa. Iar bărbatul îi dă femeii siguranța că o va proteja. Femeia este doamna casei dar și o mare servitoare, iar bărbatul este stăpânul casei, dar și hamalul ei.“

                              (Viața de familie – Paisie Aghioritul)

1

Oamenii, aceste modelaje atât de atent gândite, exclamă prin gesturi și priviri deschise că Dumnezeu și-a vărsat din frumusețea Lui peste ei.

Se făcea că eram doar un prunc pe ulițele unui sat de lângă o mare piatră. Printre prietenii mei de joacă se număra și L., un țigan. Colindam drumuri și dealuri împreună…într-un joc prelungit. Pentru mine nu a fost niciodată un țigan, a fost mereu un prieten…

Clipele care ne-au trăit au adus pentru fiecare dintre noi un alt drum. El are familia lui. Lucreză într-o țară străină, pe lângă apele albastre ale mării. Eu colind satul de lângă piatra cea mare cu familia mea.

De zile multe cântecul de dor al mamei lui a ajuns în casa noastră. E mamă de 10 copii și pentru fiecare păstrează un Dor, o lacrimă, un zâmbet larg și știrb:  Citește în continuare „O familie mare – Portrete fără garduri” →

0

Blog la WordPress.com.

SUS ↑