Cum se vede Cerul din inima lui Efraim (4 ani și 8 luni)

Zilele acestei ierni au o altă formă, un alt conținut. Curgerea lor sculptează în mine înțelesuri noi: ale acestei lumi și ale Cerului.

Prin mintea mea se plimbă scutece, dureri de burta, muci, jucării împrăștiate, retete de prăjituri cu care îmi indulcesc imaginația la orele dimineții…inainte să apară lumina, jocuri de băieți încărcați cu energie și un șir lung de „mami”. Da, acel „mami” pe care fiecare mamă îl aude de sute de ori într-o zi, acea chemare a puterilor neștiute, a răspunsurilor liniștitoare și a altor resurse ce au stat îngropate până să primească chipuri în noi suflarea lui Dumnezeu.

Nu îmi doresc să fiu altundeva…si nu cred că există ceva mai înalt pregătit pentru mine sub soare. Înnoirea puterilor mele și a iubirii mele vreau să o păstrez pentru acest loc întâi de oricare alt loc sau menire. Aici, în această casă de cărămidă, cu îngeri ce tăbărăsc ca să ne scape din primejdii, cresc veșnicii și eu sunt de-a pururi răspunzătoare pentru ele.

Azi, la somnul de prânz, cuibărită între cei doi pui mai mici, încercând să liniștesc durerea de burtă a Anastasiei și furia lui Efraim ca să ne putem odihni pentru o vreme, primesc o mângaiere..dintre acelea care se imprimă adânc în mădularele nevăzute.

După câteva minute în care a stat cu ochii strânși, ingropând furia in ei, deschide ochii larg, uimiți și lucind de bucurie:

„Abia astept să mergem în Cer, să nu murim niciodată Acolo, să Îl văd pe Dumnezeu, să sar la El în brațe, iar tu să povestești cu mama lui Isus și tati cu tatăl Lui și eu să mă joc cu copiii.

Aș vrea să duc și un pistol cu mine să îl am peste tot…că dacă moare un hoț și ajunge în Cer… (tin să precizez că de o vreme îi e foarte frică de hoți și că e topit după pistoale. Așteaptă foarte tare să primească un pistol cu cap se și zilnic se gândește la asta… face planuri cum poate să se apere de.hoti)

Acolo o să fie jucării? Avem nevoie de haine? Acolo nu vin hotii să ne fure lucrurile?”

Aici am întrerupt șirul de întrebări ca să îi spun un lucru pe care îl știu și îl cred:

„Dragul meu, acolo nu sunt hoți și nici molii, acolo nu este nici rugină. Și Dumnezeu ne spune că acolo e Locul în care trebuie strânse comori. Acolo strângi când DAI celor săraci, când vizitezi pe cei bolnavi și în nevoie…”

A ascultat și a continuat:

„De unde vom avea fructe să mâncăm?

O să fie bătrâni în Cer?

Acolo Îl întâlnim pe Dumnezeu care a murit și a înviat a treia zi?

O să fie îmbrăcat ca in desenele cu Cartea Cărților, în alb?”

” – Da, acolo va fi El,

Cel a cărui naștere o sărbătorim de Crăciun, Dumnezeu făcut om și venit printre noi…născut într-o iesle.”

” – Si noi o să murim pe o cruce? Sau noi în pământ?

Dumnezeu va fi cu noi și când murim?”

---

Și pe acestea toate mi le zicea plin de bucurie, uimit de gândul ca Acolo nu mai murim niciodată.

S-a oprit și eu am găsit loc să îi spun că există două locuri…unul e Raiul, cel locuit de Dumnezeu, iar celălalt e iadul, cel locuit de Cel Rău.

Iar cu Dumnezeu vor locui cei ce cred în El și ascultă de El.

” – Eu cred în El și ascult de El.” (mi-a spus sigur pe el)

---

Apoi a mers la baie și pe drum si-a intalnit fratele mai mare:

” – Rafael, abia astept sa ajung in Cer să mă întâlnesc cu Dumnezeu!.”

Eu… cea care cunosc potențialul lui ( atât pentru bine cât și pentru rău) și energia ce o poartă în ființa lui mă rog și cer înțelepciune și dragoste pentru ca prin viața mea să croiesc cărare pentru El prin Lumină, să fac tot mai mult loc pentru Hristos în mine și eu să devin tot mai mică.

Pentru că ei, copiii mei să Îl poată vedea, aici, într-o casă de cărămidă de la sat și să se îndrăgostească de El si de toată Voia Lui.