Daca cauti linistire pentru sufletul tau, cauta linistirea in locuri ca acestea…unde sfintenia pluteste si unde lumina ramane lumina…
Imi pare Doamne, ca locuiesti in fiecare colt al acelei incaperi. Si imi pare ca oricat de intuneric ar fi, teama nu poate sa fie acolo. Ea nu-si gaseste locul in toata tihna aceea… Citește în continuare „In vizita la un om sfant…”
Povestea aceasta s-a nascut la umbra unor suflete. O aduc aici…pentru ca unele povesti se pierd prinre arhive. Ar fi pacat sa se piarda…
R: A.buna dimineata..esti in c.?
A: salut R.
A: sunt in c., din nou. Tu unde esti?
R: eu pe luna
A: cum e pe luna azi? e frig ?
R: e soare pe luna
A: oooo
A: inseamna ca nu pot fi si stele azi pe luna….
A: vezi sa nu te bronzezi prea tare !!
R: da..clopotei
R: o sa ma bronzez la ei
A: ai palarie de soare? ochelari? creme de protectie?
R: nu..doar un nuc
R: imi tine umbra pe luna
A: are frunze? are nuci? daca sunt numai crengile ti-ar trebui totusi o umbrella. Sa nu te rezemi prea tare de el..s-ar putea sa aiba radacini fragile…asemeni firelor tesute de paianjeni…si se va darama….sa-l intrebi inainte sa te rezemi de el cate kg poate sprijini Citește în continuare „Ganduri de pe luna”
………………………………………….
Imi parea ca stau rezemata pe raza din est a Soarelui, in locul de unde rasare clinchetul fara sfarsit al luminii.
Imi parea ca stau in bratele florilor de soare si ca toti fluturii zboara pe deasupra mea.
Imi parea ca e zi, mereu zi..ca niciodata nu va fi noapte.
Imi parea ca as putea urca dealurile si muntii fara sa obosesc…
Imi parea ca berzele nu mai pleaca niciodata in alte tari.
………….
Cand stau langa El, cand fac din El primul gand si ultimul gand al zilei, cand imi amintesc cat pret am in ochii LUI..atunci stau rezemata pe raza de est a soarelui de unde rasare clinchetul fara sfarsit al luminii, stau in bratele florilor de soare si toti fluturii zboara pe deasupra, atunci e mereu zi…………..
1 Incolo, fratii mei, bucurati-va in Domnul.
2 Paziti-va de cinii aceia; paziti-va de lucratorii aceia rai; paziti-va de scrijilatii aceia!
3 Caci cei taiati imprejur sintem noi, cari slujim lui Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu, cari ne laudam in Hristos Isus, si cari nu ne punem increderea in lucrurile pamintesti.
4 Macar ca eu as avea pricina de incredere chiar in lucrurile pamintesti. Daca altul crede ca se poate increde in lucrurile pamintesti, eu si mai mult;
5 eu, care sint taiat imprejur a opta zi, din neamul lui Israel, din semintia lui Beniamin, Evreu din Evrei; in ce priveste Legea, Fariseu ;
6 in ce priveste rivna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihanirea , pe care o da Legea, fara prihana.
7 Dar lucrurile, cari pentru mine erau cistiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Citește în continuare „Din Cuvantul Lui”
(Marcu 4: 37-41)S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia
Şi El dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat, şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?”
El S-a sculat, a certat vântul, şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat, şi s-a făcut o linişte mare.
Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?”
I-a apucat o mare frică, şi ziceau unii către alţii: „Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?”
Adevarata credinta este o descoperire personala.
Ea nu este un dar mostenit.
Nici un lucru invatat.
Nici chiar adeziunea formala la vreo Biserica sau cult, sau adunare;
ci credinta adevarata este o indoita descoperire a lui Hristos spre suflet – si a sufletului spre Hristos. Citește în continuare „meditatie – Traian Dorz”
Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt, şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic,
zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare, şi cetăţuia mea, Citește în continuare „Psalmul 91”
Doamne, pune in noi putere de sacrificiu!
Doamne lasa sa curga peste noi din Tine, ca sa iti semanam, sa devenim una cu Tine!
Doamne, privesc la suflete zdrobite si nu pot sa nu inalt glasul meu…glasul meu ce a stat mut in pamantul din care sunt facuta.
Nu cred ca poate fii Soare fara de Tine. Tu esti Soarele!
Doamne, ma doare pentru cei ce sunt tarana ca si mine…si cad. Ma doare Tata sa vad forte intunecate distrugand universul Tau. L-ai construit cu atata grija si dragoste…
Doamne pune in noi din Tine:
ca sa ne jertfim mai mult…
sa lasam placerea noastra de dragul celui de langa,
sa ne lasam zdrobiti si macinati inlauntrul nostru..pentru ca cel de langa sa poata simti parfumul florilor si sa poata vedea zborul fluturilor ce nu mor… Citește în continuare „Rugaciune”
„Ridica-voi ochii mei la Ceruri
De unde va veni ajutorul meu.
Ajutorul meu: de la Dumnezeu,
Cel ce a facut Cerul si pamantul.
Ajutorul meu: de la Dumnezeu…”
Cum nu stii care este calea vantului, nici cum se fac oasele in pantecele femeii insarcinate, tot asa nu cunosti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate.
Dimineata, seamana-ti samanta, si pana seara nu lasa mana sa ti se odihneasca, fiindca nu stii ce va izbuti aceasta sau aceea, sau daca amandoua sunt deopotriva de bune.
Dulce este lumina si o placere pentru ochi sa vada soarele.
Citește în continuare „Eclesiastul 11: 5-10”
Prietenii mei coloreaza viata mea in culori deschise.
Pentru mine, ei nu au seaman in lume… Citește în continuare „Prietenii mei…”
Cai…tropot de cai inhamati …
Latrat..latrat de caine flamand…
Cantec…cantec de vant furisat prin crapaturile dintre ferestre…
Sufletul Tau, adanc imprimat in cele create de Tine, ma cheama asteptandu-ma… Citește în continuare „Rugaciune rostita de sufletul meu..catre Sufletul Tau”
imi adoarme obrazul drept in mana Ta
trudit
si ochiul meu, ascuns, Te priveste
atent
imi vorbesti in cuvinte scurte Citește în continuare „Deasupra orasului”
E galagie in mine…
Sireturile mintii mele stau dezlegate si gandurile se impiedica de orice miscare din jurul trupului meu… Citește în continuare „in timp ce se construiesc aripile”
http://sufletcecauta.hi5.com/friend/photos/displayManageAlbum.do?ownerId=61952049&albumId=260801224
„Telurile casatoriei – Primul este fara îndoiala propagarea neamului omenesc. Aceia este minunata putere data de Dumnezeu omului, creaturii sale. Atunci când Dumnezeu putea El Insusi în mod direct, sa dea nastere tuturor oamenilor cum a facut-o pentru primul, noua însine ne incredinteaza misiunea sublima de raspandi viata si de a continua marea familie a neamului omenesc. Citește în continuare „7 luni..de atunci…de cand eu si Daniel ne-am unit in fata martorilor vazuti si nevazuti”
„Spune-ţi-mi: în ce v-aţi pus nădejdea că veţi fi mântuiţi? Citește în continuare „Ai pus in mine, din Tine”
In zilele fara soare imi construiesc propriul soare…
Il construiesc din umbra zilei de ieri
Din chipuri dragi si zambete sfinte,
Din mainile fetitei blonde si din tacerea ei,
Din caldura imbratisarii in care ma trezesc,
Din promisiuni si trepte, din litere si semne de punctuatie.
Iubesc..si vreau sa iubesc mai mult…
Cred ca Cel ce m-a creat poate spune despre mine mult mai multe decat as putea spune eu. Eu as putea sa spun adevaruri injumatatite. El va va spune mereu adevarul..
Daca veti gasi aici ceva frumos, ceva prin care curge liniste sa stiti ca nu sunt eu autoarea, nici creatoarea. Eu sunt doar un stilou, o unealta ce cateodata alege sa stea in mana LUI. In mine se intalnesc doua universuri diferite. Unul creste din lumina, altul din intuneric. Fiecare are alt stapan. Eu lupt sa raman in cel care creste din lumina..desi, va marturisesc, uneori mi-e teribil de greu…
Ideeile mele as vrea sa fie ideeile LUI. Iar ideeile Lui ajung in mine cand fac liniste…Oare de ce nu tac mai des? Oare de ce nu tac cand ceilalti cer un sfat. Atunci ar trebuie sa plec privirea, sa inchid ochii, sa tac, sa intind mana, sa tac….sa tac…ca sa poata vorbi El…
Deci, ca si concluzie ..ar trebui sa fac putina liniste si sa ma abandonez in inima LUI, sa isi nasca ideeile prin mine…si asa pe ritmul batailor inimii de Creator Suprem sa mai apara in mana mea un alt model de invitatie, o alta meditatie…
Andreea, ideea Lui
Ianuarie pare o luna a inceputurilor desi zapezile ei ingheata adeseori samanta de dincolo de timp.
Cred ca ar fi bine sa ma opresc din a calcula in termenii pamantului si apoi sa incerc sa privesc mai mult seninul.
Vino, Soare! si strecoara rasaritul tau in fiinta mea si apoi lasa-ma sa te scriu fara litere, sa te rostesc fara cuvinte…
Andreea Stanciu 