Categorie: 3. Jurnal al sufletului meu

Krista – Siberian Husky

Nu stiu cum e universul vostru…nu stiu daca langa voi traiesc animale…

Vreau sa aduc aici o parte din bucuria pe care o experimenteaza sufletul meu langa Krista.

Locuieste in casa mea de mai putin de un an…Poate unii dintre voi va puteti aminti cat era de mica…

Am primit-o intr-o cutie …cadou de Craciun :)….de la iubitul meu sot.

Prima intalnire a privirilor noastre a stat sub semnul temerii…Ea se temea de mine, pe mine ma ingrijora lipsa mea de experienta in cresterea unui caine. Avea o privire fioroasa :)….desi era atat de mica!..atat de mica si speciala…

IMG_4675

IMG_4692 Citește în continuare „Krista – Siberian Husky” →

14

Invata-ma!

rugaciune1

Invata-ma pasul cel dintai, al urcarii, al razei de Soare, al zborului senin! Invata-ma!..cele dintai silabe, cele dintai avanturi, cele dintai…

Noi incepem din nou. Eu la picioarele Tale Sfinte, ascultand tacuta suspinele Tale, nascute din dorul de mine. Iar Tu, Tu cu inima coborata in prapastie, ca sa ma urci pe mine in varful Soarelui.

Palida din cauza ratacirii prin pustie, ridic mana dreapta a mintii mele si ma agat de inima Ta.

Pe acordurile noului inceput visez la calatoria prin lume, la bratul Tau, smerita de dragostea Ta mare, mult mai mare decat mi-o pot eu imagina.

Sorb ultima lacrima a suspinului Tau si imi promit ca nu voi mai calca stramb. Citește în continuare „Invata-ma!” →

1

Prin oras

Ieri am luat o pauza de casa si am plecat prin oras…hai-hui, de sufletul meu, prin orasul aglomerat si cald.

Mi-am cautat trecutul pe strazile din centrul orasului.

Daca am gasit ceva ce apartinea trecutului dar care apartine si prezentului, acel ceva e un suflet drag.  Sufletul prietenei mele, Oana.

Duceam pe umerii nostri oboseala zilelor si a noptilor, sudoarea sufletelor incercate, avantul obosit al mintilor…Le duceam senin, cu zambetul in priviri.

Am mancat inghetata :).  Am vorbit sprijinite de pereti. Am gasit doi pui de vrabiuta (si vrabiutele pot deveni prietenele noastre).  L-am revazut pe Tomita (pisicul oanei). Tomita a crescut…

Am alunecat incet prin realitatea ce azi imi pare vis. Am pasit incetosat prin parcul cel mare al orasului, intalnind alte doua suflete cunoscute…Daniel era cu noi.  Ne fotografia rasetele, clipirile, ezitarile, pasii.. Cateodata clipa incetineste in noi si ne lasa sa traim fara grija urmatoarei clipe…

Asez fotografiile zilei de ieri, pentru a vorbi, pentru a tacea, pentru a da culorile pe care ele le doresc, zilei de ieri.

oana- Citește în continuare „Prin oras” →

1

Trairi aduse de la sat..

Sunt din nou la oras si simt nevoia sa vorbesc despre sat.

Ieri am vizitat satul in care vom locui..Mai e putin de aranjat pe acolo si plecam…

Cu fiecare zi care trece dorul diminetilor si al apusurilor de la sat ma inconjoara.  Sunt prinsa intr-un dor ce ma face libera.

Literele omenesti tradeaza lutul din care sunt facuta. Aici, pe pamant,  ma pot scrie doar in astfel de litere…Iar dincolo de cerul vizibil, se scrie viata mea in literele LUI…La sfarsit voi fi chemata la judecata pentru tot ce am facut, pentru tot ce nu am facut. In concluzie, sunt ganduri pe care le scriu omeneste. Va marturisesc ca unele trairi nu le pot scrie. Puterea lor nu o pot reda…

Satul intampina cu soare, cu pajisti, cu lanuri de floarea soarelui, cu praful din urma carutelor, cu sunetul tractoarelor indepartate. Daca e duminica, satul intampina cu linistea clopotelor, cu haine de sarbatoare, cu bancile ocupate de satenii ce „azi” sunt in sarbatoare.  La sat, e sarbatoare duminica…

alerg1 Citește în continuare „Trairi aduse de la sat..” →

3

Ganduri de demult…Despre ceea ce am trait la Jucu…

Acum ma gandesc la cei ce locuiesc la Jucu, la acei copii cu dizabilitati psihice severe din Centru de plasament Sf Andrei de la Jucu…Am cautat cate ceva despre ei, pe internet. Am gasit ultimele stiri de acolo Despre Maria

maria

Tot despre ea…

E vorba despre Maria. Ea, statea intr-un pat mereu..nu putea sa umble. Era frumoasa si senina. Zambea…

Prietena mea, Oana, petrecea mult timp cu ea. Intr-o zi a dus in camera ei o jucarie cu cheita, o jucarie muzicala…Mariei ii placea mult sa asculte…Se bucura de simpla prezenta…Putea sa ne priveasca..Azi nu mai poate.

Doamne, pazeste Tu acei copii si ajuta micimii mele sa ajunga intr-o zi sa-i revada, sa-i slujeasca…Si Doamne, Tu stii, cat am primit prin acei copii…Tu stii cata inviorare au dat sufletului meu zilele petrecute langa ei…

Atunci am scris aceste cuvinte….

Acolo, la Jucu
Sep 7, 2007 12:34 PM

Salbatica inima, ce salti la fiecare adiere a timpului, ti-a venit vremea sa stai pentru o clipa, sa stai si a fii domesticita de realitatea in care timpul uita sa adie.  Poate sa fie un inceput al jertfei sau un sfarsit al al ei, poate sa fie un lung sir de intrebari sau un cufar cu raspunsuri,  poate sa fie teama picurata cu zbucium sau bucurie ce curge fara incetare…poate sa fie ceea ce a mai fost si totusi sa fie nou sub soare ….

Unii in disperarea ce le-a cuprins fiinta se uita spre Cer si cu revolta intreaba “de ce?”…altii, aglomerati de intrebari, isi uita scopul…unii prefera sa priveasca criticand si judecand si povara judecatii ii apasa atat de tare….unii isi pierd puterea si isi uita intreaga teorie…altii isi pastreaza teoriile traind in ele fara sa le aplice… Citește în continuare „Ganduri de demult…Despre ceea ce am trait la Jucu…” →

4

Micul print

Cand vine vorba de „Micul print” din ochiul drept se varsa o lacrima, apoi din cel stang…si ar continua…lacrimile ar continua sa curga…

Nu stiu ce mi-a venit.  Nu inteleg de ce m-am intors, azi, in universul acesta…Va spun, ma trec fiori, ma simt copil, sangele alearga prin vene lovindu-se de amintiri, visez in culori proaspete si cantecul raului ce curge printre munti poate ajunge pana in centrul orasului aglomerat….E amiaza…In mine renasc ritmat randurile „Micului print”…

„..Micul Print cu desenele autorului…

LUI LEON WERTH

Copiilor le cer iertare ca am inchinat aceasta carte unui om mare. Am un motiv serios: acest om mare e cel mai bun prieten, din cati am eu in lume. Mai am un motiv: acest om mare poate sa priceapa totul, chiar si cartile pentru copii. Am si un al treilea motiv: acest om mare traieste in Franta, unde sufera de foame si frig. Are multa nevoie de mangaiere. Daca toate motivele infatisate nu sunt de ajuns, tin ca aceasta carte s-o inchin atunci copilului de odinioara, caci si acest om mare a fost candva copil. Toti oamenii mari au forst mai intai copii. (Dar putini dintre ei isi mai aduc aminte). Asa ca fac aceasta indreptare:  LUI LEON WERTH, pe cand era el baietel….”

Citește în continuare „Micul print” →

3

La intersectie, respir zborul berzelor

_MG_3159

La intersectie,

Imi pare c-am cazut pe pietre reci.

Si-mi pare, ca traiesc pe alte ritmuri…

Pic! ..si micul strop ce m-a atins, e roua nepatata a noptilor de vara.

Tresar, ca fluturii ce dorm pe flori de camp si vreau sa plec.

Dar stau aici, sa mai respir din zborul berzelor.

E vara! Tot Cerul e senin…

0

In curand parasim orasul…ne aruncam in bratele unui sat senin

zzz

Atunci cand umblam in voia copilariei mele pe acel drum, nu stiam ca la un moment dat in existenta mea voi locui acolo…

Am gasit mai mult decat visam sa gasim…

Daca va e greu sa credeti in minuni, va spun:  minunile exista!…de cateva zile respir dintr-o minune vie…

Intr-un sat, din apropierea Clujului, exista o casa. Nu au locuit suflete in ea de aproximativ 3 ani. Frunzele s-au strecurat pe sub usa..ne sunt covor al primelor vizite…Panzele de paianjen, tesute atent vorbesc despre liniste…Soarele patrunde timid pe cele doua ferestre dinspre apus…In spatele casei, dealurile se intind la nesfarsit…

Liniste sfanta…pot auzi un zumzet in timpanul imbolnavit de oras si zgomot…

Mirosul vorbeste tainic despre liniste…linistea tace, in coltul drept al camerei, pe un cuptor de caramida…

Curtea e plina de iarba si trifoi de un verde crud! Iti vine sa te arunci pe jos si sa ….asculti…toata imbinarea de vesnicie si lucruri trecatoare. Aici vesnicia e triumfatoare!

Vom lua cu noi credinta, nadejdea si dragostea..si vom pleca de la oras…

Ieri, am vazut pentru prima oara casa…As fi vrut sa mai visez o vreme, de pe pragul casei…

Nu stiu pentru cata vreme vom locui in acel loc, dar oricat de mult sau putin ar fi…vreau sa traiesc minunea pana in cele mai adanci colturi ale ei…

1

Un soare cald imi coase visul..

cuvinte

Spune-mi, Doamne, cine sunt in inima Ta?

Spune-mi..cum ma privesti cand dorm? cum ma privesti cand alerg?

Si nu ma lasa sa cred ca sunt cu un gram mai mare in Imparatia Ta…

Spune-mi ..cum ma privesti cand judec? cand barfesc? cand privesc cu rautate? cum ma privesti cand raul sta lipit de mine?

Si nu ma lasa sa cred ca nu mai am scapare…

Intre noi:  stau azi, randuri intregi de gratii…sunt infloririle pacatelor mele. Citește în continuare „Un soare cald imi coase visul..” →

2

Calatorie spre sufletul Tatalui nostru

cu pamela si carmen Citește în continuare „Calatorie spre sufletul Tatalui nostru” →

4

Nori cusuti cu soare

pasare1

Azi am urcat pe deal…Am ales un alt drum.

Am pornit in cautarea sufletului meu, ratacit printre temeri, nori si dureri ale trupului.

L-am cautat sub nori.

Deobicei norii ma indispun, ma arunca in stari  de multa deznadejde. Obositoare deznadejdea aceasta…

Norii de azi, au stat cusuti cu soare.

Am venit cu un gram de suflet gasit :)…Cautarea sufletului cere timp si rabdare… Citește în continuare „Nori cusuti cu soare” →

5

Erina

_mg_4527Ea a fost Erina…

E dimineata zilei de 20 aprilie si ochii mei scapa neincetat lacrimi de dor. Citește în continuare „Erina” →

2

Blog la WordPress.com.

SUS ↑