Nunta lor am simtit-o ca pe o improspatare…ca pe aparitia soarelui de dupa norii ce au adus ploaia…
A fost o zi de vara ploioasa dar in cortul nuntii a fost lumina multa, bucurie, dans, impletire de culturi si culori…
Voi aseza aici cateva dintre fotografiile realizate la nunta lor.
Citește în continuare „Nunta in alb si negru – Imad si Karin”
Acesta este modelul roz cu maro realizat cu ceva timp in urma.
Are in plus fata de modelul precedent poza cu Dan si Catalina.
aceste invitatii au fost create pentru Mihai si Luciana…
ideeile au fost in mare parte ale lor, inspirate dupa niste semne de carte…
Citește în continuare „Invitatii mov cu crem”
Am fotografiat aceasta nunta in week-endul acesta in Cluj. Ne-am bucurat de daluri si padure, de oras si rupere de oras….Voi posta cateva fotografii realizate impreuna cu sotul meu.
Citește în continuare „Nunta Mihaela si Ovidiu”
Am creat aceste doua modele pentru persoanele care mi-au solicitat acest lucru. Sunt doua modele simple.
In curand voi incerca sa aduc modele noi si poate putin mai complexe. Pana atunci raman acestea doua…:)
Am creat cateva modele pentru voi.
Astept sugestii ca sa imbunatatesc modelele sau sa creez altele noi…:)
Citește în continuare „Invitatiile pentru Adina si Florin”
Am fotografiat frumusetea lor cu placere…
Am participat la nunta lor cu bucurie. Cele ce au fost rostite ne-au zidit sufletele.
Lucruri duhovnicesti au imbracat sarbatoarea lor.
Ne-am veselit printre flori, am fost zugraviti cu lumina clara ce se scurgea printre nori.
Le multumim pentru cresterea noastra la nunta lor!
Citește în continuare „Nunta Andreea si Bogdan”
Te privesc cum stai incaltat cu un singur papuc. Pe celalalt l-ai dat jos cu putina truda.
Esti tot ce curge mai frumos din cer…esti tot ce zboara mai frumos catre cer…
Te-ai descaltat si de al doilea papuc. Te incomoda. Te stramtora in limitele omenesti. Acum esti mai liber cu doi papuci decat ceilalti pamanteni….
Te straduiesti sa apuci cu degetele si mai apoi cu intreaga mana cate o jucarie, cate o hartie, cate un slap de al meu…
Eu stau pe scaun si te privesc, te sorb cu sufletul meu …care creste de bucurie prin tine…
Te-ai transformat mult. Sunetele ce ies din gura ta seamana tot mai mult cu limbajul nostru, al oamenilor mari. Citește în continuare „Te privesc”
foto: Sergiu Andrusca
Din ianuarie am revenit la oras. Tot timpul petrecut la tara a fost o sfanta respiratie de vesnicie. Cu toate acestea, spre finalul timpului petrecut acolo am simtit nevoia respiratiei la oras. Mi-a fost dor de prieteni si strazi, de pietele largi cu tarabele lor, de dealul din spatele cartierului, de livada, de plimbari prin parcuri.
Satul m-a invatat multe. Cred ca cel mai mult am invatat acolo renuntarea si confortul prin truda mainilor. Azi ma intreb daca as mai putea sa o iau de la inceput la sat. Azi ma intreb daca mi-ar fi la fel de usor sa traiesc fara apa curenta, fara baie, fara bucatarie, cu o camera care sa serveasca la toate…si care sa fie suficienta.
Cred ca dorul de oras s-a nascut din lipsa timpului in acre stateam si meditam la cele ce nu se vad. De cand a venit Rafael citesc putin, scriu putin, meditez putin :)…Nu cred ca am pierdut nimic. Cred ca am castigat adevarata viata in schimbul unei vieti ce imi parea intreaga. Citește în continuare „Cum mai e viata noastra sub soare…”
Astept sa imi soptesti zambetul florilor la prag de Inviere.
Astept sa ma trezesti lin si sa ma privesti asa cum imi privesc eu pruncul, sa imi soptesti lin: „Niciodata nu am plecat de langa tine”….
Nu stiu ce ma provoaca sa scriu azi. Poate lacrimile sarate ce se scurg grabite pe sub ochii mei….
Numai Tu stii calvarul prin acre a trecut sufletul meu cu ceva vreme in urma, numai Tu stii ranile adanci ce inca sangereaza in asteptarea vindecarii…
Azi, imi imaginez ca stau cu Tine la masa, asteptand Cina….imi imaginez ca stau si arunc toata povara la picioarele Tale, ca sa o stergi, ca sa ma eliberezi, sa ma faci noua pentru Cerul Tau fara margini. Nu merit sa ma impartasesc din Tine…nu merit sa imi adap sufletul din Tine…si totusi, toata fiinta mea atarna de Tine, toata fiinta mea se sprijina pe Tine si isi trage viata din Tine… Citește în continuare „Sopteste-mi Tata!”
Pentru ca Rafael a fost mai linistit azi, mi-am permis sa lucrez la cateva modele de invitatii pe care le aveam in minte de cateva saptamani. Mi-am dorit sa creez cateva invitatii de nunta roz pal cu maro. Noile perforatoare de colt mi-au fost de mare mare ajutor :). Iata ce a iesit:
Citește în continuare „Invitatii de nunta – roz cu maro-„
Corina si-a dorit niste invitatii in stil vintage, cu cateva detalii care sa duca cu gandul la o crama si la toamna. Nu stiu daca am reusit sa creez modele pe gustul ei.
Aici am atasat modelele create pentru Corina. Daca le-as descrie in cateva cuvinte as spune despre ele: toamna, maro, vintage…
Citește în continuare „Invitatiile de nunta create pentru Corina”
Cu voi nu e niciodata prea mult, cu voi as sta mereu…
Iubitul meu sot si fiul nostru sunt azi cele mai de pret comori. Langa ei infloresc, langa ei devin mereu primavara, langa ei e implinirea mea.
Nimic din ce fac sub soare nu poate egala ceea ce primesc prin ei.
De cand a poposit sufletul lui Rafael in viata noastra radem mai mult. Casa noastra are intiparit zambetul pe toti peretii. Si cand e greu…noi stim ca va fi iar susur bland si dans …
Am ales sa locuim la umbra Celui ce ne-a creat. Aici, tot raul si tot binele au sens. Aici greul are sfarsit…mereu si mereu.
Cele ce au venit au macinat sufletul meu. Cateodata nu il mai recunosc. Nu e mai frumos, nu asta vreau sa spun…E parca impietrit cateodata…Acesta e lucrul pe care as vrea sa il schimbe Creatorul meu…sa ma despietreasca. Nu stiu daca are legatura cu venirea lui Rafael. Cred ac mai degraba are legatura cu experienta dramatica prin care am trecut dupa nasterea lui. Intr-o zi voi scrie despre aceea experienta. Pana acum am tinut-o ascunsa in mine…am crezut ca acolo ii e locul. Azi, cred ca mi-a fost data pentru a fi impartita….Dupa nasterea lui Rafael am trecut prin cele mai cumplite clipe….au fost pentru susurul si dansul de zi…Pe acolo trebuiau trasati pasii nostri…Intr-o zi voi scrie….voi alege cuvintele potrivite ca sa ma vorbesc. Poate a mai trecut cineva pe acolo…si ii va fi de folos sa vada ca nu e singura….
Pana atunci…ramane zambetul si bucuria implinirii prin roade..
Invitatiile au fost realizate pentru Oana si Bogdan. Modelul verde folosit pentru Andreea a fost simplificat. Panglica a fost schimbata. Dupa mine, a iesit un model simplu si frumos prin simplitatea lui. Ma bucur cand persoanele pentru care realizez invitatiile aduc un aer nou modelelor vechi.
Din acest model am facut 170 de bucati. Mi-a placut tare mult sa leg panglica la ele. Nu stiu de ce mi-a placut acest lucru mai mult decat la alte modele:)….
Am lucrat la ele impreuna cu iubitul meu sot.
Azi le-am finalizat…
Citește în continuare „Invitatie nunta verde cu maro si auriu”
Aceste modele sunt putin modificate. Primul model l-am postat pentru Carmen. Modelul va avea in loc de floarea soarelui poza cu Carmen si logodnicul ei. Am schimbat panglica.
Acest model l-am postat pentru Nicoleta. E modelul creat anul trecut pentru Andreea. Spre deosebire de modelul de anul trecut, acesta are il loc de floarea-soarelui poza cu Nicoleta si logodnicul ei.
Dragul meu Rafael, cand e soare toate florile zambesc catre senin! Minunea mea draga, cand e soare, in poala cerului canta toate pasarile!
Iti scriu randurile acestea purtand in suflet bucuria Soarelui…
Sunt randuri in care vreau sa iti vorbesc despre soare si Soare, despre mult soare si iar soare… Citește în continuare „Cand e soare…catre fiul meu”
Invitatiile au fost create pentru Claudia si Radu din Bucuresti. Pe Claudia nu am cunoscut-o personal. M-a sunat intr-o zi si mi-a spus ca isi doreste acest model de invitatie. Ea il vazuse pe blog. E modelul pe care l-am creat cu ceva timp in urma pentru Alina. Citește în continuare „Invitatii in culori calde 2”
Pentru cei care viziteaza blogul spre a vedea fotografiile realizate la nunti
Adi si Diana
Citește în continuare „Rezumat al fotografiilor de nunta realizate impreuna cu Daniel”
Scriu destul de rar in ultima vreme. Mi-a pierit indemanarea de a ma vorbi prin cuvinte….Ma vorbesc prin tacere pentru cei ce mai stiu sa ma asculte…
Azi mi s-a facut dor sa astern, sa ma astern…sa imi amintesc cine sunt si de unde imi trag seva.
Sunt mama de mai bine de 7 luni. Acest nou fel de a fi imi ocupa mult din timpul ce mi-e dat sa il traiesc sub soare. Citește în continuare „De cand am devenit mama…”
Pretul unui jurnal este de 25 lei.
disponibil Citește în continuare „Jurnale si carnetele de notite-de vanzare”
Am creat aceste carnetele pentru o prietena din copilarie.
Ea isi dorea un carnetel visiniu si unul negru.
Desi timpul nu imi mai permite sa iau comenzi mari, din cand in cand iau comenzi mai mici 🙂
Citește în continuare „Carnete pentru notite”
pretul jurnalului: 20 lei
M-am gandit ca ar fi bine sa imi amintesc de mine, de treptele pe care le-am urcat sau coborat in ultima vreme, despre suspinele ce au nascut bucuria de acum…de tot timpul ce a stat sub palmele durerii, dar care s-a eliberat prin sange curs pe Cruce.
Daca ma vorbesc in gol devin eu un gol. Asa ca aleg sa ma vorbesc Celui ce m-a modelat din lut….Celui ce a suflat viata peste mine…Celui ce mi-e Tata si a carui casa e vesnicia…
Cei ce ma aud sunt doar spectatorii unei piese scrise cu mainile calde si sentimentele tremurand. Ei nu inteleg intru totul si nici nu pot umple durerea cu intelegerea lor.
asa ca, Tie Tata, ma vorbesc…
Cu putin in urma zaceam in salonul rece, fara sa gasesc surasul Tau bland. Prizoniera, ascunsa dupa usi inchise, cautam sa aflu soarele. Chiar si avandu-l in privire nu puteam sa il sorb in adancul meu…ca sa devin libera. Azi, sunt nori grei pe cer…azi ploua…in mine e soare!
Azi, mi-e drag sa privesc rodul iubirii, sa-i vad miscarile si viata. E un copil frumos. Nu meritam atata frumusete, atata puritate si gingasie …
In vara asta Daniel, a luat parte la o cununie civila pentru a fotografia buchetul de clipe frumoase. Voi posta cateva dintre fotografiile lui.
Citește în continuare „Cununie civila – fotografiile lui Daniel”
A trecut ceva vreme de cand am atins ultima oara cartoanele si instrumentele de lucru. Zilele ce au trecut le-am petrecut la tara, in locul in care simt ca sufletul iese dintre gratii si se lasa purtat pe aripi noi.
Am creat un mini album de fotografii. Pretul lui e de 15 lei. Ca dimensiuni e un sfert de A4 si are 16 file. (VANDUT)
Cel de-al doilea album e jumatate de A4. Pretul lui e de 20 lei.
Citește în continuare „Album pentru fotografii, semn de carte – de vanzare”
M-am intors putin in timp..ca sa imi amintesc cine suntem si de unde am pornit..ca nu cumva sa uit cat de drag mi-e sa traiesc langa Daniel, cat de drag mi-e sa luptam impreuna.
M-am intors sa imi amintesc…si sa ma incarc cu povestea noastra de dragoste. Atat de multe au fost si atat de multe vor veni….
Ce bine Doamne ca esti langa noi in calatoria de sub soare!
Inseamna sa ma desprind usor de mine spre o alta fiinta….nu e sotul meu, e rodul iubirii noastre. E o altfel de desprindere. O desprindere a mea si a iubitului meu, impreuna, pentru o a treia fiinta. aceasta fiinta e dependenta de mainile noastre si de sufletele noastre.
Plansul copilului e strigarea lui catre noi.
Zambetul e raspunsul cald, e combustibilul pentru urmatoarele ore care cer jertfa.
Suntem slabi si schiopatam uneori..dar avem un Tata care ne poarta de grija intr-un mod supranatural….
Dintr-o data, o fiinta ce ieri era un bob de mazare, ne ia atentia si ne cere dragostea…ca sa creasca…sa creasca frumos…
Doamne, Te caut timid si parca schiopatez incercand sa ajung sa simt sufletul Tau de Tata.
Pasii imi sunt atat de mici si atat de ruginiti incat scartaie fiecare incercare de a Te gasi…..dar Tu esti….
Tu esti! si Tu raspunzi rugaciunii mele, Tu vei vorbi din nou….asa…soptit…cum doar Tu stii.
Iti cer Tata drag, iti cer Soare! Iti cer Soarele acela care alunga orice umbra si orice nor…Soarele acela ce inconjoara, imbraca si hraneste fiecare celula a sufletului….
Tata..iti cer sa imi dai dragoste si dedicare…si putere…si intelepciune….si tot ce poti doar Tu sa imi dai ca sa invie fiinta mea….
Astept sa alerg fericita, purtand Duhul Tau in mine…Sa nu ma tem de nimic…Sa nu ma cuprinda nici o stare prea grea pentru sufletul meu…
Multumesc pentru ca ma auzi…
Stiu ca vei raspunde rugaciunii mele….Mereu raspunzi copiilor Tai. Doamne, Tu mereu ne invelesti cu pacea Ta, daca recunoastem ca suntem slabi si ca totul e prin tine….
In ograda noastra a mai ramas un catel de vanzare.
E o femela jucausa…are 7 saptamani.
Pentru mai multe detalii puteti sa ne sunati la 0743075724.
Saptamana trecuta am fost din nou la ecograf. Te-am vazut pentru a treia oara, iubit si asteptat copil!
Mi s-a spus ca s-ar putea sa existe niste probleme…s-ar putea sa fie ceva in fiinta ta plapanda. Nu stiu exact ce. Nu mi s-au dat prea multe detalii. Peste o saptamana va fi nevoie sa merg din nou la ecograf. Oamenii mari simt nevoia sa supravegheze, de a controla.
Tu sa nu te temi. Tu stai linistit in Bratele Celui ce a spus “sa fie” si ai fost. El te-a creat si El cunoaste fiecare madular al tau.
Zeci de intrebari mi-au cuprins mintea zilele acestea. Ma intrebam ce ai putea avea, ce te-ar putea incomoda, ce ti-ar putea crea dureri. M-am pomenit de multe ori cu sufletul aproape sufocat in teama, intrebari, lacrimi.
Numele tau vorbeste despre un Dumnezeu care vindeca…Eu cred in minuni, eu cred in vindecari miraculoase in ceea ce te priveste pe tine. Citește în continuare „Dragul meu Rafael, (pagini de jurnal)”
Din cauza sarcinii e tot mai greu sa lucrez. Adevarul e ca incet ma retrag din activitatiile pe care le aveam inainte. Simt nevoia sa ma adun pentru Rafael. Simt nevoia sa ma retrag intr-un „cuib” si sa pregatesc venirea minunii. Mai e o luna si ceva…
Marturisesc ca am emotii…Astept cu nerabdare sa cunosc chipul copilasului ce a saltat atata vreme in pantecele mele. Astept sa il privesc in ochi si sa ii sarut fruntea, sa il strang tare tare la piept. Astept sa plang la intalnirea chipului unic si sa vorbesc cu cel ce azi locuieste in mine.
Ieri,i-am simtit mana sau piciorusul foarte tare. Deobicei cand il atingeam se retragea. Ieri a ramas asa, impingand cu putere carnea si pielea mea. L-am atins si am stat asa o vreme. Intre noi era o bucata de carne. I-am spus ca mai e putin si il voi putea atinge fara sa stea intre noi nimic…Nu stiu daca Rafael va fi sau nu sanatos, dar il astept cu toata dragostea si emotia…E mult de cand nu am mai scris despre el, despre experientele noastre cu el. Rafael s-ar putea sa fie bolnav…Nu e nimic sigur. Cred a in loc de a cauta raspunsuri e mai intelept sa il asez in Mana Domnului. El l-a creat…El il stie intru totul…El il va vindeca..caci Rafael vorbeste despre vindecarea lui Dumnezeu. A fost suspect de hidrocefalie. A fost un timp dificil pentru noi dar am incercat sa imi canalizez gandurile spre faptul ca e darul Lui pentru noi. Indiferent cum va fi, va fi spre binele nostru. Daca sunt chemata la o asemenea jertfa (uneori imi pare prea mare) insemna ca ea va lucra ceva pentru binele meu de dincolo de timp. Asa ca, indiferent de cum va fi Rafael, eu il simt ca fiind cel mai frumos dar venit de sus…
In timpul acesta, incarcat cu ganduri si ganduri am lucrat la cateva obiecte.
Un jurnal…
A fost o experienta din care am invatat mult si nu destul. L-am creat pentru o persoana din Bucuresti. Am muncit la el cateva zile, uneori cu puteri putine. Mi-am pus dragostea in munca. L-am trimis prin posta. Dupa ce a ajuns jurnalul, persoana s-a ascuns de mine. Nu mi-a mai raspuns la telefon, nu mi-a mai scris. Cand intr-un final am reusit sa vorbesc cu ea (am sunat de pe un alt telefon) a gasit o multime de scuze….si m-a mintit intr-un mod nevinovat. Mi-a fost greu sa ascult cuvinte mincinoase…A spsu ca nu a ridicat jurnalul de la posta…Intre timp cei de la posta ne-au trimis o hartie prin care ne-au anuntat ca jurnalul a fost ridicat…
Din experienta aceasta m-a durut increderea inselata si ma doare ca imi pierd increderea in alte fiinte din cauza unor experiente ca acestea.
Am totusi o speranta: ca jurnalul e de folos. Si am o rugaciune: „Doamne, ajuta-ma sa nu mai astept rasplata pamanteasca pentru munca mea.”
Citește în continuare „In asteptarea lui Rafael: tot mai putina munca…:)”
In dimineata aceasta as scrie despre culorile si parfumurile de dincolo de ziduri…ziduri inalte, ridicate de prejudecatile noastre.
In fiinta mea se contureaza portretul unei doamne de vreo patruzeci si ceva de ani. Am cunoscut-o cu ceva timp in urma. Poate de vreo doi ani.
Camera ei: un salon de cativa metrii, in care incap doua paturi.
Averea ei: o camasa de noapte, un halat si niste slapi de plastic.
Libertatea ei: o fereastra cu gratii…printre ele se tesea cerul in privirea ei tulburata.
Preocuparile ei: ganduri verbalizate cu putere…strigate infricosatoare pentru cei ce le aud pentru intaia oara.
Evadarea ei: baia rece si sinistra, atelierul..in care isi picteaza haotic durerea, in pauzele dintre intrebari si priviri incarcate cu scepticism. Citește în continuare „suflet aruncat dupa „gratii””
Aici am gasit ceva interesant vis-a-vis de problema noastra, de intrebarile noastre. In articolul trecut am vorbit putin despre sufletul nostru, prins intre cuvinte ce ranesc, despre durerea pe care o provoaca vocile unor apropiati, despre a fi „parasit’ asemeni unui lepros daca nu impartasesti credintele celorlalti.
Zilele acestea am citit o parte din cartea „Orthodoxie versus ortodoxie” a lui Cristian Badilita. Autorul e ortodox (stiu ca multi dintre ortodocsi nu citesc autori care provin din alt cult). Am regasit in ea foarte mult din noi, din experientele noastre. Poate acesta e motivul pentru care o recomand. E intr-un fel o voce a sufletelor noastre. Citește în continuare „a fi eretic = ?”
Dintre zecile de experiente pe care le-am trait aici, ne-a fost dat sa traim ceva nou si totusi vechi…
Ti s-a intamplat sa ai o credinta diferita de a prietenilor tai?
Ti s-a intamplat sa visezi in note diferite la vesnicia langa Dumnezeu?
Ti s-a intamplat sa fii diferit….?…si pentru asta sa fii prigonit din sufletul si viata unor oameni apropiati?
Imi cer iertare pentru ca am pierdut numarul tau de telefon. Scriu acest mesaj ca sa stii ca esti al doilea pe lista pentru masculi. Daca mai esti interesat, asteptam sa ne suni sau sa ne trimiti numarul tau de telefon, ca sa te putem contacta.
Am scris acest mesaj cu speranta ca il vei vedea. :)…
Masculul 1
Noi l-am numit bursucel :)…Uneori, eu, ii mai spun ursulet.
E foarte pufos si are o privire blanda…desi in ultimele zile l-am surprins de multe ori maraindu-si fratii si aratandu-si barbatia. Krista il cearta cand se joaca prea dur cu fratii lui…:). Pare cel mai grasut…din cauza ca e pufos. Seamana cu tatal lui. Are blana mai deschisa la culoare si ochii de un albastru senin. Pare un mare intelept in miscarile lui leganate…Ii place foarte mult sa doarma pe spate. Inima noastra s-a legat foarte tare de el.
Masculul 2
E cel mai voinic, cel mai greu dintre toti. Se vede inca de acum masculinitatea din el. Se bate adesea cu bursucel. Inca nu stim care e seful dintre ei. Poate in urmatoarea perioada ne vom da seama care pe care intimideaza. Acest mascul e negru cu alb si are pe spate o mica pata alba. Seamana cu mama lui. Are ochii albastri..de un albastru profund. Cand il privesti in ochi poti vedea vanatorul din el, poti vedea puterea si viteza.
Citește în continuare „Portret de husky…mica prezentare a fiecarui catel”
Azi, 17 aprilie 2010, cateii implinesc 4 saptamani. Peste 2 saptamani vom incepe sa ii dam de langa noi. Procesul despartirii de ei a inceput in ziua in care am postat pentru prima oara anuntul cu ei. De atunci, fiecare intalnire cu ei, fiecare gest si atingere, e insotita de gandul despartirii.
Nu e usor, dar e un proces natural. Despartirea face parte din existenta noastra de pamanteni. Fiecare lucru sau persoana trece prin viata noastra si pleaca la un moment dat. Ramane un gol in noi, un dor ce pare ucigator…dar toate isi au vremea sub soare. Asa cum spune si Eclesiastul: „despartirea isi are vremea ei”.
M-am gandit sa mai postez cateva poze cu ei, pentru voi, cei care ati dori sa-i luati langa voi. Poate veti incepe sa-i indragiti privind la pozele cu ei si cand ii veti lua nu vor fi straini pentru ochii vostri. Citește în continuare „Pui husky, de vanzare…(2)”
Acestea sunt cele 6 minuni pe care le-a adus Krista in ograda noastra.
Sunt 4 fetite si 2 baietei.
4 dintre catei sunt de vanzare.
Daca ar fi dupa noi, i-am tine pe toti..nu i-am da de langa noi. Ne sunt dragi, foarte dragi, tot mai dragi.
Petrecem mult timp cu ei. Ii stim pe fiecare in parte. Acum le ies in evidenta temperamentele.
Daca va ganditi sa cumparati un catel husky, va vom da poze cu ei si poate vom scrie putin din povestea lor si din temperamentul lor.
Sunt jucausi, sunt frumosi, sunt puii catelei noastre. Cred ca oricum ar fi, pentru noi ar fi minunati! Asa se intampla cu ce e al tau, cu ce creste sub ochii tai…Le privim joaca, somnul, cascatul, plansul, micul dejun, pransul, cina…cum sa nu ii indragesti?
Nu stiu cum va fi experienta despartirii de ei. Poate imi va fi teama sa o mai dam pe Krista la imperecheat. E teama despartirii de ceva drag…Poate o stiti si voi…
Citește în continuare „Pui husky …de vanzare”
Te caut manata de greul si pustiul ce se coboara in mine de fiecare data cand pasesc stramb. O singura zi in care imi traiesc poftele firii e de ajuns sa ma pustiiasca, sa ma duca in uitarea a ceea ce sunt sau pot fi cand ma hranesc cu lumina.
Pacatele multe ma atrag ca un magnet spre ele. Pe cand imi vine sa cant biruitoare ma pomenesc calcand in alt fel voia Ta. Luptand sa fac bine celor din jur, ajung sa port seara povara mandriei. Scapata de mandrie, prin Mana Ta ce ma spemereste, ajung sa invidiez, sa poftesc ce nu-mi apartine, sa fiu lacoma. Atunci, bucata de paine mancata alaturi de Tine Citește în continuare „Rugaciune de la sfarsitul lui februarie…”
Andreea Stanciu 
