Am creat din nou niste felicitari.
Difera putin de cele anterioare, prin spiritul lor mai vesel. In timp ce lucram la ele aveam in minte copilaria si parfumul ei fara sfarsit…
Citește în continuare „Felicitari handmade (2)..pt targ”
Cu gandul la targ le-am creat si pe acestea. 🙂
In zilele acelea, in care timpul iti pare un prieten, am reusit sa ma culeg din zecile de colturi.
…si am lucrat cu mainile mele, ideei de dincolo de mine…
Doamne, iti multumesc pentru fiecare idee!
Citește în continuare „Brose handmade…(pt targul din decembrie)”
In decembrie va fi un targ handmade, la care, daca Domnul imi da putere imi doresc sa particip.
Am creat cateva felicitari pentru atunci…la sat. 🙂
Nu stiu exact ce voi mai pregati pentru atunci.
Primesc sugestii..:)…Voua ce v-ar placea sa gasiti la un targ handmade in decembrie?
Am in plan sa lucrez la niste brose si la cateva jurnale…daca Domnul imi da putere. Fara puterea Lui si fara creativitatea Lui nu as putea face nimic…
Citește în continuare „Felicitari create pentru targul handmade din decembrie”
De cand am plecat la sat viata noastra s-a schimbat putin.
Uneori imi pare ca dintotdeaua am trait acolo si dintotdeauna am privit cum se scurge toamna o data cu frunzele ruginite…ca sa se poata vedea dealurile si casele din departare.
Parca dintotdeauna am asteptat iarna la poalele unui deal pietros..parca dintotdeauna am intampinat acolo Craciunul.
Acum sunt la oras ..si am adus cateva imagini de la sat, la sfarsit de toamna.
Citește în continuare „Imagini aduse de la sat…”
Ultimele vaci si ultimii bivoli isi croiesc prin ploaie, drumul spre casa. In grajdurile incalzite de fan si rasuflare de dobitoace isi vor odihni trupurile umblate si urcate pe zeci de dealuri.
Ar fi spre apus. Norii nu ne arata soarele…si totusi ar fi vremea apusului. In zilele de toamna tarzie, soarele apune devreme. S-ar parea uneori ca a uitat sa rasara.
Ferestrele sculptate in pereti permit luminii sa se strecoare in camera calda…calda de la lemne si muzica de pian.
Oamenii trec rar pe drum.
Cand le vezi miscarea lina, iti pare ca s-au coborat ingerii ca sa isi smereasca slava in cizme de cauciuc si haine plouate.
Sufletul priveste curios si uneori speriat in jur. Nu are zgomot in jur, nu se poate agata de el cand linistea pare prea mare, prea greu de dus. Citește în continuare „Catre apus”
Am creat un model asemanator cu cel din vara pentru tine, Alina.
Pentru ca timpul nu-mi permite sa scriu prea multe aici las fotografiile sa-ti vorbeasca.
Nuantele seamana foarte multe cu cele ale modelului din vara.
Dupa ce le vei privi, vei putea sa-mi spui ce ai vrea sa fie diferit, ce nu iti pare potrivit pentru felul in care tu visezi invitatia la nunta ta.
Canta-mi cum nimeni nu a stiut sa-mi cante vreodata..
Nu ma lasa nici o clipa fara cantecul Tau.
Trezeste-ma dimineata si adoarme-ma seara, in cantec…mereu in cantec.
Oricat de grea sau usoara va fi cararea, Tu canta-mi…si invata-ma sa Te ascult cu toata inima si tot gandul. Canta-mi!
Uite! Pe raze de soare coboara pene de inger…ca sa inveleasca temerile mele, bucuriile mele, pasii mei. Citește în continuare „Canta-mi Doamne”
Ne-am trezit cu zapada si frig…
In casa era cald. Un om din satul vecin ne-a curatat hornul. Soba da caldura. Lemnele pocnesc in ea..
Un dor de cele lasate mi-a strapuns gandul. Am plans ca un copil….M-am oprit dupa o vreme. Nu am vrut sa tulbur minunea din mine. Citește în continuare „Prima saptamana la tara”
Intr-una din zilele pe care le-am petrecut sub soare pana acum, am fost provocata sa creez un jurnal albastru.
L-am creat pentru o pereche, pentru un el si o ea, care au decis sa se casatoreasca.
Pe paginile lui vor scrie ganduri si binecuvantari … poate pe paginile lui vor scrie vise si infrangeri ce lucreaza la sfintirea sufletelor lor. Citește în continuare „Jurnal albastru”
daca esti…inima mea vrea sa iti cante iubire
in timp ce cresti in Mainile Lui.
Acolo te-am asezat…daca esti…
Vreau sa iti soptesc doar cer si vesnicie, sa nu te las sa gusti durerea.
Cu gandul la tine, as plange mereu: esti mare minune! Citește în continuare „daca esti..”
Imi plac povestile simple, scrise sau rostite bland. Acelea care intra tip-til in sufletul meu, dar care raman acolo.
Sunt povesti pe care nu le izgonesc in furtuna. Ele nu incomodeaza umblarea mea si nu perturba linistea cerului senin.
Cand le aud incep sa tac in mine. Nu-mi mai vorbesc si nu ma mai aud. Nu mai pot sa-mi stapanesc ochii si mi umezesc obrajii.
Caut o batista in buzunar …dar nu o gasesc. De-atata impietrire nu mai e la moda sa porti batista in buzunar. Lacrimile vin rar, pier repede.
Atunci ma sterg cu coltul de la maneca si tusesc inecat.
Vorbesc deseori despre povestea micului print, despre Momo….
Imi plac povestile cu pustnici, cu oameni ce s-au jertfit pentru altii, cu oameni ce fac din suferinta lor fereastra catre Vesnicie.
Imi plac povestile cu caini (de cand o am pe Krista).
Imi plac povestile cu copii. De copii nu ma pot satura…Transparenta lor ma opreste in loc.
Imi plac povestile de dragoste….
Azi las aici o urma dintr-o poveste de dragoste. O poveste scrisa si rostita bland. A intrat tip-til in sufletul meu si ramane aici. Nu vreau sa o izgonesc in furtuna. Ea nu perturba linistea cerului senin. Cand am privit-o am tacut in mine. Nu mi-am stapanit ochii, mi s-au umezit obrajii….M-am sters cu coltul de la maneca….
Vizitand astazi site-ul celor de la Aercurat am descoperit acest filmulet.
M-am oprit pentru ca ca l-am vazut in imaginea de inceput a filmuletului pe Beni Faragau. Cuvintele lui imi par pline de intelepciune, imi par pline de Duhul Domnului.
Am ascultat. Mi-a placut. Am fost miscata inlauntrul inimiii mele…
Impart cu voi acest filmulet:
Adevarata credinta este o descoperire personala.
Ea nu este un dar mostenit.
Nici un lucru invatat.
Nici chiar adeziunea formala la vreo Biserica sau cult, sau adunare;
ci credinta adevarata este o indoita descoperire a lui Hristos spre suflet – si a sufletului spre Hristos. Citește în continuare „meditatie – Traian Dorz”
Adierea apelor limpezi straluceste deasupra sufletelor noastre accidentate..de prea multe griji. Ne repara cursul gandurilor si ne invata urmatorul pas spre zbor. Citește în continuare „Pe malul apelor limpezi”
Dna. Aurica e matusa sotului meu. Intr-o zi am intalnit-o pe strada. Purta haine crosetate. Mi-a placut foarte mult vesta ei.
Dupa cateva luni m-a sunat si m-a chemat sa imi iau vesta. Intre timp imi crosetase o vesta..:). M-am bucurat enorm.
Casa dansei e plina de lucruri crosetate, de fete de masa cusute pe etamina, de fel si del de lucrusoare. E pasiunea ei…de o viata.
Mi-a aratat bascutele, fularele, fustele crosetate de dansa. Mi-au placut foarte, foarte mult. I-am propus atunci sa le vanda prin blogul meu. Azi am fost si am adus acasa (ca sa fotografiez) cateva dintre minunatele lucruri facute de dansa. Sunt de vanzare…pentru cei ce iubesc lucrurile de mana.
Le-am probat pe toate si mi-am facut poze cu ele, ca sa va dati seama cum arata. Mi-ar fi placut sa fie un alt model in locul meu:)…
Bascuta si fular maro – 70 lei
Bascuta maro – 40 lei
Fular maro – 40 lei
Bascuta si fular roz – 70 lei
Bascuta roz – 40 lei
Fular roz – 40 lei Citește în continuare „Bascute si fulare handmade – realizate de dna Aurica”
..are culorile vietii in ea.
Cu toate ca timpul si soarele i-au decolorat peretii, cu toate ca intr-o zi va fi inghitita de ape..cu toate acestea pare fara sfarsit.
Pescarusii sunt mari. Ei zboara neobosit. Unul dintre ei a venit printre porumbei.
Poate intr-o zi, in piata plina de porumbei, vor fi doar pescarusi….
Cantecul lor, strigatul zborului va incenunchea inima in fata Cretorului.
Privirile oamenilor erau libere. Citește în continuare „Venetia in sufletul meu”
..m-am intors cu putere pentru vise noi.
Sunt vise din acelea ce cresc pe frunze ruginite si se coc sub primii stropi de ploaie tomnatica.
Nu se masoara in timp.
Sunt vise ce viseaza la visele norilor. Deasupra lor se intinde doar inima lui Dumnezeu…nimic altceva.
Nu mai e loc de teama. Am zburat!
Am stat in bratele Soarelui si nu m-am facut cenusa.
O liniste ma cuprinde incet, aproape pe nesimtite.
Doamne! iti multumesc.
Da, Doamne! iti multumesc!….
Fotografii
Sat Soimeni – septembrie 2009
Andreea Stanciu
Citește în continuare „Zi de toamna”
Fotografii
Dealul Lomb – septembrie 2009
Daniel si Andreea Stanciu
Citește în continuare „septembrie 2009”
Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt, şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic,
zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare, şi cetăţuia mea, Citește în continuare „Psalmul 91”
Doamne, pune in noi putere de sacrificiu!
Doamne lasa sa curga peste noi din Tine, ca sa iti semanam, sa devenim una cu Tine!
Doamne, privesc la suflete zdrobite si nu pot sa nu inalt glasul meu…glasul meu ce a stat mut in pamantul din care sunt facuta.
Nu cred ca poate fii Soare fara de Tine. Tu esti Soarele!
Doamne, ma doare pentru cei ce sunt tarana ca si mine…si cad. Ma doare Tata sa vad forte intunecate distrugand universul Tau. L-ai construit cu atata grija si dragoste…
Doamne pune in noi din Tine:
ca sa ne jertfim mai mult…
sa lasam placerea noastra de dragul celui de langa,
sa ne lasam zdrobiti si macinati inlauntrul nostru..pentru ca cel de langa sa poata simti parfumul florilor si sa poata vedea zborul fluturilor ce nu mor… Citește în continuare „Rugaciune”
Acest jurnal l-am creat pentru vanzare…Intre timp m-am razgandit si l-am daruit unei prietene….
Asa ca..nu are pret. Valoarea lui s-a cantarit in lucruri ce nu tin de aici si acum.
Citește în continuare „Jurnal”
Pret – 6 lei
Marginile cartonului sunt arse. Am stantat coltul din stanga sus. Modelul din dreapta e realizat prin tehnica servetelului.
„Ridica-voi ochii mei la Ceruri
De unde va veni ajutorul meu.
Ajutorul meu: de la Dumnezeu,
Cel ce a facut Cerul si pamantul.
Ajutorul meu: de la Dumnezeu…”
” De multe ori, seara, dupa ce toti prietenii ei erau plecati acasa, fata mai sedea multa vreme in rotonda mare de piatra a vechiului teatru sub bolta cerului scanteietor de stele, ascultand doar marea liniste.
Atunci i se parea ca sade in interiorul unei mari urechi ascultand ce se petrece in lumea stelelor. Avea impresia ca aude foarte incetisor o muzica majestuasa care ii mergea drept la inima, straniu.” ( Momo -M. Ende)
Nu stiu cum e universul vostru…nu stiu daca langa voi traiesc animale…
Vreau sa aduc aici o parte din bucuria pe care o experimenteaza sufletul meu langa Krista.
Locuieste in casa mea de mai putin de un an…Poate unii dintre voi va puteti aminti cat era de mica…
Am primit-o intr-o cutie …cadou de Craciun :)….de la iubitul meu sot.
Prima intalnire a privirilor noastre a stat sub semnul temerii…Ea se temea de mine, pe mine ma ingrijora lipsa mea de experienta in cresterea unui caine. Avea o privire fioroasa :)….desi era atat de mica!..atat de mica si speciala…
Citește în continuare „Krista – Siberian Husky”
E al patrulea caiet creat pentru o nunta.
Imi dau seama cum fiecare caiet arata cate putin din cei ce l-au comandat.
Mana mea da doar o mica forma unor vise frumoase.
Forma finala ma cuprinde si pe mine. Nu stiu pe sub cate priviri vor trece obiectele acestea…tot ce vreau e sa trimit frumusetea Creatorului meu, prin tot ce fac…
Doamne, iarta-ma pentru atunci cand nu reusesc sa fac acest lucru!
Aici sunt culorile toamnei, aici e floarea-soarelui si tot aici stau paginile arse pe margini…
Citește în continuare „Caiet pentru ganduri 4”
Au fost create pentru nunta lui Bogdan si a Aurei.
Sunt in acelasi stil cu invitatiile de nunta si caietul pentru gandurile invitatilor.
Aceste carduri au doua intrebuintari. Sunt de fapt niste plicuri simple indoite si stantate pe care am lipit o frunza aurie si o bucata de hartie, tot aurie, cu numele invitatilor.
Aura m-a rugat sa gandesc un model de card, care sa serveasca si pe post de plic. Aceasta mi s-a parut cea mai potrivita idee la momentul respectiv.
Citește în continuare „Carduri de masa”
Pastreaza`ma in ochii tai
Sa fiu mereu cu tine.
Azi te iubesc mai mult ca ieri
Si ma putin ca maine. (Minulescu)
“ – Ni se cere sa avem simtul tragic si eroic al existentei.
Si sa nu le luam in tragic.
Sa iesim din noi, sa nu ne gandim la noi. Citește în continuare „Din „Jurnalul fericirii” – Nicolae Steinhardt”
Caietul pentru gandurile invitatilor …roz cu alb…elegant…
De aici am pornit. Imi place sa ma joc cu diferite culori, sa ies din limitele gusturilor mele, a ideilor mele..pentru a crea lucruri diferite, pe care nu le-as fi gandit, dar care devin parte din gusturile mele :)…
Pentru coperta am folosit un carton roz. In interior am folosit un carton mai subtire, de culoare alba. Am stantat colturile foilor cu un stantator pentru colturi. Citește în continuare „Caiet pentru ganduri – roz, alb, verde….”
Acest suport l-am creat pentru Larisa, pentru visul ei de a-l darui. A facut parte din surpriza pe care i-a pregatit-o prietenei ei, la nunta. Langa acest suport a asezat un caiet pentru gandurile invitatilor.
Citește în continuare „Suport lumanare”
~~~”Mi se pare că scopul artei este de a pregăti spiritul uman să perceapă binele.”
„Un pelerinaj la cinematograf… Cam aşa ar putea fi rezumată vizionarea Ostrovului, în spaţiile în care filmul rulează pe marile ecrane. Pentru ceilalţi, e un fel de pelerinaj în faţa monitorului sau a micului ecran. De ce? Pentru că filmul ne oferă nu doar secvenţe din viaţa unui imaginar nebun pentru Hristos contemporan cu noi, ci ne oferă pur şi simplu fragmente de linişte… La limită, se poate spune că nu avem de-a face cu un film, ci cu un antifilm. Pentru că dacă, de exemplu, filmele pe teme sociale, şi chiar şi unele religioase, reuşesc să împrăştie minţile spectatorilor, Ostrovul e un film rugăciune.
Şi face asta nu prin secvenţele în care, în biserică sau în afara ei, se rostesc rugăciuni. Ci prin celelalte, în care spectatorul este introdus în Împărăţia liniştii iubitoare, în afara frământărilor obişnuite. Există o avalanşă de predici care au drept scop îndepărtarea credincioşilor de influenţa filmelor, întrucât acestea promovează modele îndoielnice, ironizează credinţa, batjocoresc virtutea. Nici una din criticile de acest gen nu se poate aplica Ostrovului. De altfel, filmul circulă chiar şi în spaţiul monahal, arătând că monahii nu fug de filme, de calculatoare şi de aparatura audio video pentru că ar fi rele în sine. Nu e nevoie de filme în mănăstiri, nu e nevoie de un aggiornamento prin care spaţiul monahal să fie reeducat cu ajutorul produselor în serie ale cinematografiei. Dar Ostrovul este altceva…”
intoarcerea-filmului.php~~~~~~~~
Citește în continuare „Ostrov (Insula)”
E o melodie a sufletului meu. O traiesc de fiecare data cu emotia primei intalniri. O traiesc printre lacrimi…
Ma vorbeste…
Imi vorbeste despre mine..si atunci plang…
„Sunt atat de mic….atat de mic de cand incerc sa ma ridic…”
M-am trezit inconjurata de temeri. Acesta e un motiv de pocainta. Domnul meu spune „Nu te teme”….M-am trezit cu teama zilei de maine pe umerii sufletului meu. Citește în continuare „Eliza pirosca – Atat de mic”
Citește în continuare „Calatorie”
Invata-ma pasul cel dintai, al urcarii, al razei de Soare, al zborului senin! Invata-ma!..cele dintai silabe, cele dintai avanturi, cele dintai…
Noi incepem din nou. Eu la picioarele Tale Sfinte, ascultand tacuta suspinele Tale, nascute din dorul de mine. Iar Tu, Tu cu inima coborata in prapastie, ca sa ma urci pe mine in varful Soarelui.
Palida din cauza ratacirii prin pustie, ridic mana dreapta a mintii mele si ma agat de inima Ta.
Pe acordurile noului inceput visez la calatoria prin lume, la bratul Tau, smerita de dragostea Ta mare, mult mai mare decat mi-o pot eu imagina.
Sorb ultima lacrima a suspinului Tau si imi promit ca nu voi mai calca stramb. Citește în continuare „Invata-ma!”
Sambata, am fotografiat impreuna cu sotul meu nunta lor…
A fost prima nunta la care am fost doar noi doi, fara un alt fotograf langa noi. Dincolo de emotiile ce s-au jucat prin noi cu o seara inainte, am primit curajul de a sta fara teama, inconjurati de dragostea Tatalui din cer.
Si uite asa, ajungi sa faci lucruri noi, sub un soare vechi. Acelasi soare pe sub care s-a plimbat Isus, cand a venit pe pamant….
Ajungi sa vezi puterea Lui in lucrurile marunte, care le fac de rusine pe cele mari. Citește în continuare „Nunta Mihaela si Dutu”
Ieri am luat o pauza de casa si am plecat prin oras…hai-hui, de sufletul meu, prin orasul aglomerat si cald.
Mi-am cautat trecutul pe strazile din centrul orasului.
Daca am gasit ceva ce apartinea trecutului dar care apartine si prezentului, acel ceva e un suflet drag. Sufletul prietenei mele, Oana.
Duceam pe umerii nostri oboseala zilelor si a noptilor, sudoarea sufletelor incercate, avantul obosit al mintilor…Le duceam senin, cu zambetul in priviri.
Am mancat inghetata :). Am vorbit sprijinite de pereti. Am gasit doi pui de vrabiuta (si vrabiutele pot deveni prietenele noastre). L-am revazut pe Tomita (pisicul oanei). Tomita a crescut…
Am alunecat incet prin realitatea ce azi imi pare vis. Am pasit incetosat prin parcul cel mare al orasului, intalnind alte doua suflete cunoscute…Daniel era cu noi. Ne fotografia rasetele, clipirile, ezitarile, pasii.. Cateodata clipa incetineste in noi si ne lasa sa traim fara grija urmatoarei clipe…
Asez fotografiile zilei de ieri, pentru a vorbi, pentru a tacea, pentru a da culorile pe care ele le doresc, zilei de ieri.
Citește în continuare „Prin oras”
Sunt din nou la oras si simt nevoia sa vorbesc despre sat.
Ieri am vizitat satul in care vom locui..Mai e putin de aranjat pe acolo si plecam…
Cu fiecare zi care trece dorul diminetilor si al apusurilor de la sat ma inconjoara. Sunt prinsa intr-un dor ce ma face libera.
Literele omenesti tradeaza lutul din care sunt facuta. Aici, pe pamant, ma pot scrie doar in astfel de litere…Iar dincolo de cerul vizibil, se scrie viata mea in literele LUI…La sfarsit voi fi chemata la judecata pentru tot ce am facut, pentru tot ce nu am facut. In concluzie, sunt ganduri pe care le scriu omeneste. Va marturisesc ca unele trairi nu le pot scrie. Puterea lor nu o pot reda…
Satul intampina cu soare, cu pajisti, cu lanuri de floarea soarelui, cu praful din urma carutelor, cu sunetul tractoarelor indepartate. Daca e duminica, satul intampina cu linistea clopotelor, cu haine de sarbatoare, cu bancile ocupate de satenii ce „azi” sunt in sarbatoare. La sat, e sarbatoare duminica…
Citește în continuare „Trairi aduse de la sat..”
Cum nu stii care este calea vantului, nici cum se fac oasele in pantecele femeii insarcinate, tot asa nu cunosti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate.
Dimineata, seamana-ti samanta, si pana seara nu lasa mana sa ti se odihneasca, fiindca nu stii ce va izbuti aceasta sau aceea, sau daca amandoua sunt deopotriva de bune.
Dulce este lumina si o placere pentru ochi sa vada soarele.
Citește în continuare „Eclesiastul 11: 5-10”
Acum ma gandesc la cei ce locuiesc la Jucu, la acei copii cu dizabilitati psihice severe din Centru de plasament Sf Andrei de la Jucu…Am cautat cate ceva despre ei, pe internet. Am gasit ultimele stiri de acolo Despre Maria
E vorba despre Maria. Ea, statea intr-un pat mereu..nu putea sa umble. Era frumoasa si senina. Zambea…
Prietena mea, Oana, petrecea mult timp cu ea. Intr-o zi a dus in camera ei o jucarie cu cheita, o jucarie muzicala…Mariei ii placea mult sa asculte…Se bucura de simpla prezenta…Putea sa ne priveasca..Azi nu mai poate.
Doamne, pazeste Tu acei copii si ajuta micimii mele sa ajunga intr-o zi sa-i revada, sa-i slujeasca…Si Doamne, Tu stii, cat am primit prin acei copii…Tu stii cata inviorare au dat sufletului meu zilele petrecute langa ei…
Atunci am scris aceste cuvinte….
Acolo, la Jucu
Sep 7, 2007 12:34 PM
Salbatica inima, ce salti la fiecare adiere a timpului, ti-a venit vremea sa stai pentru o clipa, sa stai si a fii domesticita de realitatea in care timpul uita sa adie. Poate sa fie un inceput al jertfei sau un sfarsit al al ei, poate sa fie un lung sir de intrebari sau un cufar cu raspunsuri, poate sa fie teama picurata cu zbucium sau bucurie ce curge fara incetare…poate sa fie ceea ce a mai fost si totusi sa fie nou sub soare ….
Unii in disperarea ce le-a cuprins fiinta se uita spre Cer si cu revolta intreaba “de ce?”…altii, aglomerati de intrebari, isi uita scopul…unii prefera sa priveasca criticand si judecand si povara judecatii ii apasa atat de tare….unii isi pierd puterea si isi uita intreaga teorie…altii isi pastreaza teoriile traind in ele fara sa le aplice… Citește în continuare „Ganduri de demult…Despre ceea ce am trait la Jucu…”
Asa am trait eu, stingher, fara sa am cu cine sta intr-adevar de vorba, pana cand, o data, acum
sase ani, am ramas in pana in pustiul Sahara. Mi se stricase ceva la motor. Si cum nu luasem cu
mine nici mecanic, nici calatori, ma pregateam sa-ncerc de unul singur sa duc la bun sfarsit o
reparatie anevoioasa. Era pentru mine o chestiune de viata si de moarte. Apa de baut, abia daca
aveam pentru o saptamana.
In prima noapte, deci, am dormit acolo, pe nisip, la mii de leghe departare de orice asezare
omeneasca. Eram mai singur chiar decat naufragiatul pe o pluta, in mijlocul oceanului. Asa ca va
inchipuiti uimirea mea, cand deodata, in revarsat de zori, m-am pomenit ca ma trezeste un
glascior ciudat. Rostea:
– Te rog… deseneaza-mi o oaie!
– Cum?
– Deseneaza-mi o oaie… Citește în continuare „Micul Print – Capitolul 2”
Micul Print
Lui Léon Werth
Copiilor le cer iertare ca am inchinat aceasta carte unui om mare. Am un motiv serios: acest om
mare e cel mai bun prieten din cati am eu pe lume. Mai am un motiv: acest om mare poate sa
priceapa totul, chiar si cartile pentru copii. Am si al treilea motiv: acest om mare traieste in Franta,
unde sufera de foame si frig. Are multa nevoie de mangaiere. Daca toate motivele insirate nu
sunt de ajuns, tin ca aceasta carte s-o inchin atunci copilului de odinioara, caci si acest om mare
a fost candva copil. Toti oamenii mari au fost candva copii. (Dar putini dintre ei isi mai aduc
aminte). Asa ca fac urmatoarea indreptare:
Lui Léon Werth, pe cand era baietel
I
Odata, pe vremea cand eu aveam sase ani, am dat peste o poza minunata, intr-o carte despre
padurile virgine, numita „Intamplari traite”. Infatisa un sarpe boa care inghitea o fiara salbatica.
Iata copia acestui desen.
Citește în continuare „Micul Print – Capitolul 1”
Vantul schimbarii fluiera in urechile noastre …Dintr-o data, duhul bland al vesniciei se face inteles…
Doamne! Tu iti asterni minunile, de la rasarit pana dincolo de apus…Si cand privesc in ochii fapturilor, create de Tine, imi pare ca primesc din Tine…
Dumnezeul meu, ma rasfata cu dragostea animalelor si jocul soarelui…
Acesta este un jurnal al sufletului meu…
I-am cusut paginile cu gandul de a ma scrie printre ele..de a ma scrie de mana, la umbra unui nuc batran…pe un deal. Sau poate sub cerul senin, la apus de zi, in culori deschise..
Am folosit fopsele acrilice, lac pentru crapare, tehnica servetelului, panglici negre, carton foto pentru coperta si hartii de doua nuante pentru interior…
Citește în continuare „Jurnal”
Am creat zilele trecute un caiet pentru ganduri..asa imi place sa numesc acel caiet, in care, invitatii vor scrie randuri pentru mire si mireasa.
Am vorbit cu Elisabeta si ea mi-a spus ca isi doreste sa fie elegant si sa fie maro cu verde…
Pentru ca stau destul de prost la capitolul elegant m-am straduit sa imbin stilul in care imi place sa lucrez cu cateva detalii ce trimit la elegant: funda verde, auriul…
Paginile au fost arse pe margini. Imi place foarte mult sa scot in evidenta culoarea unei foi si structura ei prin tehnica aceasta…Nu am reusit sa renunt la ea nici acum, cand mi s-a cerut ceva elegant:)…Adevarul e, ca lucrurile elegante si frumoase nu tin de sclipici si uniforma mintilor noastre, nu tin nici macar de o cultura anume…Cred ca eleganta vine din finete si stralucirea pe care o aduce aceasta, din bunul gust si calitate. Eleganta odihneste ochii, nicidecum nu ii oboseste… ( ELEGÁNŢĂ s.f. Calitatea de a fi elegant, de a avea sau de a fi făcut cu gust, cu rafinament, cu graţie. ♦ Distincţie în limbaj, în stil etc. – Din fr. élégance, lat. elegantia.– http://www.dexonline.news20.ro/cuvant/eleganta.html)
Am avut mici emotii, nestiind daca va fi pe placul lor. Ei au vazut doar rezultatul final…
Pe scurt, iata istoria acestui caiet:
-maro, verde…elegant
-libertate in a folosi materialele, ideeile, nuantele
-bucurie
-ideei
-cumparaturi
-munca langa linistea sufletului meu
-rezultatul final:
Citește în continuare „Caiet pentru ganduri…”
Andreea Stanciu 
