E un album foto ce ar îmbrățisa cu filele lui fotografii de iarnă: poate prin zăpadă, prin vânt, de pe munți și dealuri.
Dimensiune A5.
Are 40 file mai groase decât cele folosite la jurnal.
Se poate folosi și pe post de jurnal.
Preț: 45 lei
Azi am descoperit un blog special.
Sa-l vizitati cand vi se face dor de gingasie, liniste, cer, sensibilitate…
Trebuie să recunosc că mi-e greu. Nu e acel greu pe care l-am purtat când am luat post de zahăr. Atunci eram frustrată, tensionată.Acum e un fel de singurătate, de lume dispărută, de doliu după un univers stins.
Mă trezesc adesea în fața calculatorului neștiind ce caut aici. Acel loc drag în care mă întâlneam cu prietenii, în care eram la curent cu viața lor, cu pasiunile lor, acel loc unde găseam o mulțime de informații utile, acel loc care îmi oferea totul de-a gata a dispărut. Nu mă ard degetele să ajung la el. Știu că depărtarea aceasta e la distanță de un click, dar acest click mi-ar fi încălcarea unui angajament luat pentru inima… Nu e ca în zilele de miercuri, vineri sau duminică. Atunci trăiesc într-o așteptare scurtă. Acum așteptarea e prea lungă ca să pot să mă liniștesc cu gândul că după Crăciun voi revedea comunitatea virtuală în care mi-am construit și eu o casă. 
Despre inima mea arată v-am scris acum câteva zile… Citește în continuare „O săptămână fără facebook”
Cuvintele ce vor coborî din mine sunt o colecție de emoții, întâmplări, gânduri pe care le-am frământat în inima mea în aceste zile de toamnă. Sunt un aluat proaspăt pe care vreau să îl cresc și să îl coc lângă Dumnezeu. Aș vrea să mă hrănesc din el…eu și cei ai casei mele. Așa cum pentru trup alegem hrana care îi aduce sănătate cred că suntem responsabili să ne hrănim sufletul …cu tot ce găsim mai bun.
Într-o după-masă am auzit la radio 8 cuvinte citate din Biblie.
„CEL CU INIMA MULȚUMITĂ ARE UN OSPĂȚ NECURMAT ” Citește în continuare „Cel cu inima mulțumită…”
Pentru că nunta lor a fost specială, pentru că ei sunt speciali…
Găsiți nunta lor si fragmente din frumusețea lor pe www.silenceofphotography.com, siteul nostru cu fotografii.
Le mulțumim că ne-au dat onorea să fim fotografii lor!

Citește în continuare „Ionut și Bianca …când frunzele curg (fotografie de nuntă)”
Dimineața mă aruncă din așternuturi calde în hainele drumului: în ceață deasă cusută cu fire de soare. Cocoșii cântă. E frig! E noiembrie!
Pisica aleargă spre mine. Se oprește în dreptul meu. Se întinde și miaună de bucurie că mă vede. Citește în continuare „E noiembrie la noi în sat. Lemnele ard în sobă, ceața îmbracă drumurile…”
Acest album a fost creat pentru o nuntă. Acolo am imprimat fotografii, pe care le-am lipit în album, iar apoi albumul a circulat prin sală. Invitații și-au scris găndurile în dreptul fotografiei lor. Citește în continuare „Album tomnatic”
Acest album l-am creat la comandă pentru a fi daruit.
Acum se odihnește și se umple în casa Andreei. Citește în continuare „Album foto / Jurnal cu gândul la lavandă”
Soțul meu a răsfoit o carte de afaceri într-o librărie. Cartea nu era scrisă din perspectivă creștină. Era un fel de ghid, o culegere de sfaturi practice prin care să prosperi financiar.
Primul sfat era : Să Dăruiești. Un alt sfat era: Să Dăruiești și mai Mult. Citește în continuare „Să dăruim!”
Ne-a nins cu frunze în poala ochilor.
Ca un șir de pete colorate ne-am strecurat printre pomi, iar ei se prefăceau că nu ne simt, că nu ne aud.
Noi eram gălăgioși, ei tăceau. Își lăsau doar frunzele să fredoneze risipirea.
Într-o zi de sărbătoare…am pornit…
A fost odată… că de n-ar fi nu s-ar povesti.
E un an de când trăim ca în poveștile pe care mi le spunea bunica in serile de vară. Privindu-și mâinile în mișcare ne vorbea despre viața la sat, despre ierni, despre pământ, despre copiii ei. Atunci credeam că e o realitate stinsă pe care o pot gusta puțin în vacanța de vară, dar care va muri deodată cu bunica mea. Citește în continuare „E octombrie la noi în sat…vântul cântă frunzelor și ele dansează”
Dragul meu prunc,
Au trecut câteva luni de la ultima scrisoare adresată ție. Mi s-a făcut dor să îți scriu. Dorul acesta arde în lacrimi și trăiri pentru tine.
Aseară, în timpul discuțiilor dinainte de somn m-ai întrebat… Mami eu unde o sa ajung, în iad sau unde? Ți-am răspuns cu un nod în gât: daca crezi în Dumnezeu și dacă faci voia Lui vei ajunge lângă Dumnezeu.
– Cred mami! Da mami, așa-i că eu nu mor? Așa-i că doar trupul meu moare?
– Da Rafael, sufletul tau va trăi veșnic. Citește în continuare „Scrisoare. Copilului meu drag, Rafael.”
Soarele se odihneste pe ochii ei caprui, pe inceputul de suras…
in ea se cos cu lumina lumi nevazute
De curand am fost fotografii unei nunti speciale…pentru ca acolo am gasit oameni speciali si sensibili.
In curand vom scrie si vom imparti fotografii de la nunta lui Florin si a Antuzei pe www.silenceofphotography.com.
Pentru o vreme am înlocuit zahărul alb cu zahărul brun. De aproximativ o lună am decis să nu mai cumpăr deloc zahăr. M-am angajat într-o luptă grea pentru mine și familia mea (pentru că dulciurile au fost și încă sunt cele mai mari ispite pentru mine). Oriunde merg ochii mei cad prima oare pe dulciuri și mâna mea se întinde cu lăcomie după ele.
Nu e o noutate că zahărul e dăunător. Știm cu toții că el aduce probleme de natură fizică și psihică.
Pentru că trupul e Templul Duhului Sfânt cred că suntem responsabili să îi purtăm de grijă. Pentru mulți care se întorc la Hristos e ca literă de lege renunțarea la tutun și alcool. Pentru că nu sunt dependentă de tutun și alcool încerc să caut viciile mele (mascate) și să îmi duc luptele cu ele. Mă declar dependentă de zahăr. Această dependență de a mânca mereu ceva dulce îmi dăunează atât pe plan fizic, cât și pe plan psihic. Citește în continuare „Post…de zahăr”
Mi-am zis că ar fi frumos să scriu câte o filă de jurnal al vieții la sat…în fiecare lună. Dacă în luna mai frunzele erau de un verde crud și socul era pretutindeni, acum natura e învelită cu alte culori și roade.
Primele zile ale acestei luni ne-au prins în diferite călătorii. Acum, așezați din nou, cu timp din belșug, încercăm să cuprindem în ființele noastre Frumusețea. Mă surprind adesea resprând liniște și nu-mi vine a crede că nu mai suntem robii unui sistem grăbit spre Niciunde. Port în fiecare mădular mulțumirea că suntem aici, că ne avem unul pe altul și toți pe Dumnezeu. Pentru că toată povestea noastră am vrea să fie despre El. Aceasta ne e lupta zilnică…să-I semănăm, să-L ascultăm…pentru ca nimic să nu mai fie despre noi, ci totul despre El. Citește în continuare „E Iunie la noi în sat. Adie vacanța. Cireșele zâmbesc.”
M-a vizitat zilele acestea un dor de a scrie despre viața la sat.
Pentru că e luna Mai și pentru că socul își împrăștie mireasma prin ogradă, prin grădină, pentru că e Mai și grădina e învelită cu frunze crude, pentru că cireșii stau drepți, cu crengile pline…și pentru multe altele cred că merită să sculptez câteva litere in peticul meu de internet…de dragul celor care își doresc să plece la sat, dar încă nu au curaj.
Clipele se măsoară diferit. Ticăitul ceasului e mult mai lung. Îți dăruiește răgaz să te mai uiți prin tine, să vezi câți baobabi au mai crescut, să îți măsori dragostea și să o ceri … Citește în continuare „E Mai la noi în sat. Aerul poartă cu el miros de soc.”
Într-o zi am primit propunerea să scriu pentru un blog inspirațional (de nuntă).
L-am vizitat și am fost bucuroasă să văd noua direcție spre care merg nunțile românești datorită unor oameni harnici care se inspiră pentru voi, miresele.
Vă invit să vizitați blogul și articolul cu una din ședințele foto realizate de noi http://www.amazingbrides.ro/fotografie-de-nunta-by-silence-of-photography/
Modelul l-am creat pentru Alina. Ea vazuse un alt model cu pânză de sac printre invitațiile noastre. Și-a dorit un element nou…o floare de soare.
Așa că am schimbat puțin culorile și în interior. Am folosit carton maro și galben.
În final modelul va fi fără bulina maro și spirală…

Detalii legate de prețul acestei invitații, precum și alte modele, găsiți pe pagina noastră de facebook. Citește în continuare „Invitație cu pânză de sac și floarea-soarelui”
Este un model de invitație regândit împreună cu Irina.
Invitația este realizată dintr-un carton de culoarea untului. În interior am folosit hartie aurie, care aduce o nunață de eleganță. Mirii au ales să scrie textul stil poveste. Au renunțat la formularea clasică. Am fost încântată de ideea lor. Citește în continuare „Invitație ivory cu bej”
Era o zi de aprilie. În zilele de aprilie corcodușii vorbesc cu lumea prin flori…și iarba e verde.
În această lună, pe planeta noastră ies la lumină fire de ceapă și usturoi, frunze de mazăre și de salată, spanacul și florile de soare.
Ne ridicăm din așternuturi și explorăm grădina…din cele dintâi ore ale dimineții până la apus de lumină. Suntem liberi și uimiți:
de felul în care zboară fluturii albi
de zumzetul albinelor
de puterea cu care semințele mărunte aruncate în pâmânt ies la suprafață Citește în continuare „Despre un pârș care și-a făcut cuib în blenderul nostru”
Pentru că e primăvara, pentru că ochii mei se pot inspira din lumina de soare și flori, pentru că Dumnezeu picură cu idei în sufletul deschis…
Model cu pecete
Model cu pânză de sac și croșet
Model cu dantelă și flori
Model cu croșet și inimi
Model cu pânză de sac și flori (pe un carton ars pe margini)
Pentru că v-am obișnuit cu modelele rustice mă gândeam să postez și acest model.
Am lucrat cu mare drag la această comandă. Mâinile mele au cunoscut un material nou, diferit de carton…pânza de sac… Citește în continuare „Puțin mai mov”
Zilele trecute am văzut pe un blog o rețetă de gogoși la cuptor. Rețeta aceea a fost punctul de plecare pentru ceea ce s-a născut în bucătăria noastră într-o pauză de grădinărit din câteva ingrediente.
Am folosit:
– 1/2 kg făină integrală
– o cană lapte vegetal (de soia) Citește în continuare „Gogoși din făină integrală…la cuptor”
Iubesc pateurile.
Așa că atunci când prietena mea Rada mi-a vorbit de un pateu de leurdă am început să salivez… Nu aveam leurdă acasă. Pentru că piața e la 25 de km de aici m-am gândit să fac un pateu din spanacul primit cu o seară înainte, un spanac proaspăt, de grădină.
Împart cu voi rețeta delicoasă.
Aveți nevoie de
– două mâini pline și îndesate cu spanac, Citește în continuare „Pateu de spanac crud”
Dragul meu fiu,
Suntem din nou acasa, dupa lunga noastra saptamana de spital. Ma gandeam sa insemn aceasta experienta, sa nu treaca fiorii ei, sa nu treaca parfumul acelui salon de la capat de culoar…pentru ca stiu ca pentru amandoi a fost un fel de aventura, o lupta cu bolile noastre, cu neputintele si fricile ce le purtam in buzunarele sufletelor.
Citește în continuare „Saptamana noastra in spital – catre fiul meu”
Pentru că în casa noastră nu mai gătim cu lapte sau alte derivate simt uneori un dor de brânză, lapte, smântână. Azi am împușcat mai mulți iepuri deodată…Așa se face că dintr-o cană de soia boabe am preparat lapte, tofu, smântănă, chiftele….și pentru că simțeam nevoia de ceva crud am pregătit și o salată.
Sunt sigură că rețetele de lapte se găsesc în multe locuri, la fel și de tofu (eu am făcut azi tofu cu mărar și pătrunjel). Cât despre salata simplă de zi pot spune doar atât : un morcov ras, un sfert de varză roșie, o ceapă roșie, un jumătate de ardei roșu, o lingură de ulei de măsline, puțină sare :)…
Voi împărți cu voi rețeta de chiftele și cea de smântână vegetală. Chiftelele le-am încercat pentru prima oară și am fost încântați de gustul lor. Cât despre smântână pot spune că e delicioasă și am repetat rețeta pentru că am fost cucerită de gustul ei.
(Gătește repede, sănătos și gustos – Elena Pridie)
Ingrediente:
2 căni pateu simplu de soia (am folosit pulpa fiartă rămasă de la lapte)
5-6 căței de usturoi Citește în continuare „SOIA – lapte de soia, tofu de casă, chiftele, smântână vegetală…și o salată”
Am primit provocarea de a răspunde unor întrebări legate de munca noastră. Dacă doriți și voi să aflați cum a început povestea Invitații de Nuntă Handmade vă invit să vizitați siteul Nuntă în grădină.
http ://nuntaingradina.ro/andreea-stanciu-invitatii-nunta-handmade/.
Pe lângă articolul legat de invitațiile noastre veți găsi ideei minunate de mărturii lucrate manual…
Pentru ca hârtia și alte accesorii sunt aproape de mâinile mele m-am gândit să mă mai joc puțin cu ele, relaxându-mi gândul…
Un aspect nou la invitațiile îl reprezintă croșetul. Pentru că mama soțului meu știe să croșeteze foarte frumos am rugat-o să ne ajute să aducem acest element nou. Cu ajutorul Domnului sperăm să croșeteze și alte modele .
Mai multe modele de invitații găsiți pe pagina noastră de facebook. Vă invit să căutați printre modele sau să gândim împreună un model nou.
Invitația de nuntă… cred că dincolo de orice e cartea de vizită a nunții. 🙂
Citește în continuare „Invitații handmade – incercări rustice”
Acest articol e o culegere de lecții pe care le-am primit în șederea la sat. Vor urma și alte lecții cu ajutorul Domnului.
Pentru că drumurile nu sunt asfaltate e mult noroi. Așa se explică că preșul de la ușă va fi în câteva zile mai murdar decât un preș nespalat timp de un an de la oraș.
Pereții și geamurile…si fiecare colț va fi îmbracat în pânze de paianjen. Așa că adesea m-am pomenit luând pânzele si peste noapte erau țesute la loc….cu harnicie. Paianjenii sunt mai harnici decât mine.
Cât despre praful din casă….e asemeni pânzelor.
Dacă e un sezon cald și scapi din greșeală mâncare pe jos dimineța vei găsi o cărare de furnici prin mijlocul camerei tale și vei vedea cu mirare cum mâncarea a dispărut. Citește în continuare „Câteva gânduri despre viața la sat”
„Dragul meu soț,
Îmi amintesc cu mare bucurie primii noștri pași împreună, prmele discuții (care nu oboseau, care trăiau indiferent de cât de frig sau cald le era trupurilor noastre).
Știu că am devenit fascinată de interiorul tău și ființa mea găsea liniște și odihnă în părtășie cu tine. Poate atunci am descoperit o fărâmă din ambiția ta, din suflarea ta pentru Dumnezeu inainte de orice.
Simțeam pentru prima oară că am lângă mine un om lângă care nu mi-e frică să mor și nu mi-e frică să trăiesc. Erai o adevărată enciclopedie, un dicționar, un om cu potențial…lângă care nu mă plictiseam și pe fiecare zi mi-l aducea nou.
Așa ai rămas și acum…după 6 ani de căsătorie…… Citește în continuare „Scrisoare pentru el”
Ma gândeam să aducem un aer proaspăt invitațiilor noastre din acest an. O parte din ele le puteți vedea și aici, pe blogul meu. Majoritatea vor fi pe pagina noastră de facebook: Invitații de Nuntă Handmade
un roz pal
o pecete – rustic
„Iahtul s-a zdrobit de stânci ca şi cum ar fi fost făcut din chibrituri. Ancorasem într-un mic golf de lângă Monaco şi coborâsem cu soţia şi copiii ca să ne plimbăm un pic pe faleză. Nici nu ştiu când s-a pornit furtuna. Am văzut doar cum vasul se face ţăndări, cu ancora târâtă prin nisip. Eram împreună pe mal, ne ţineam de mână şi nu ne venea să credem. Brusc, am realizat că dacă sar, totuşi, în apă, am timp să ajung la ambarcaţiune şi s-o salvez. N-am făcut-o. Ceva m-a oprit. În mintea mea s-a produs un declic. În aceeaşi secundă în care mi-am dat seama că o pot salva, am înţeles că nu trebuie să o salvez, că nu are rost. Am simţit că se întâmplă ceea ce trebuia să se întâmple. Şi am lăsat-o să piară. Să se lovească şi să se zdrobească. Singurul gând care mi-a străfulgerat atunci mintea a fost cel cu care pornisem la drum să fac bani în Irlanda, în urmă cu zece ani: dacă vrei să câştigi, trebuie să ştii să pierzi. Pierderea să fie un arc care să te propulseze. Să o iei mereu de la început. Ăsta fusese principiul cu care ajunsesem să fac un milion de dolari, pe pieţele financiare”, spune Florin, aşezat pe prispa casei sale din lemn, aflată pe-un deal albăstriu, pierdut printre culmile Ţinutului Pădurenilor. E îmbrăcat într-un tricou lălâu, cu blugii suflecaţi şi încălţat cu nişte galoşi. Citește în continuare „Despre oameni care au ales să trăiasca la sat ( preluat din Formula-As)”