L-am întâlnit pe cel ce avea să devină soțul meu cu 10 ani în urmă, pe Cetățuie în Cluj. Ne-am cunoscut cu 2 zile înainte de a începe Postul Crăciunului.
După 3 ani ne-am căsătorit.
Citește în continuare „10 ani și un început de Post”
Mâine seara la Biserica Baptistă din Iris …
Vă invit cu drag!
E o seară specială…
Acum cînd culturile se ciocnesc și lasă în urmă morți, acum cînd religiile sînt în confruntare, lăsînd pe străzi carne și sînge, cînd discursul religios se radicalizează, ne întrebăm, noi, noi …. evanghelicii … cu noi ce este?
Cine MAI SÎNTEM? Sîntem oamenii unei singure Cărți? Ar trebui cumva să fim?
Cînd toate celelalte religii, cum spunea cineva, se întorc spre textele fundamentale, creștinii se îndepărtează tocmai de textul care le-a constituit cathecheza și le-a generat rădăcinile credinței.
Despre evanghelici se spunea că sînt oamenii Bibliei, că sînt mitraliere de versete, vedeți Steinhardt în Jurnalul Fericirii, că știu Biblia pe dinafară și că altceva nu mai citesc pentru că ar fi păcat.
Nu mai este adevărat! După cum ne arată statisticile, fie Barna sau Gallup, mai mult de 60% dintre enoriașii parohiilor evanghelice nu mai citesc în mod regulat Biblia. Nu mai sînt nici măcar oamenii unei singure cărți.
sursa…
Vezi articolul original 291 de cuvinte mai mult
Am luat cartoanele și bucuria ce o aveam în zilele trecute și am început a lucra la albume…
Sunt unele dintre cele mai dragi de până acum. Fiecare îmi spune o poveste.
Primul șoptește la căldura sobei o poveste despre iarnă (DISPONIBIL)
o iarnă veselă și colorată…o iarnă copilăroasă
are aproximativ 36 file și este un A4
costă 95 lei
și așteaptă să devină moștenire…
Al doilea ne spune Povestea Micului Prinț (INDISPONIBIL) Citește în continuare „3 albume vesele…”
M-am gândit zilele acestea la tot ceea ce se petrece în țara noastră…
Ah ce dor mi s-a făcut de Dumnezeu…pentru că în cele citite și văzute lipsea cu desăvârșire. Ce dor sfâșietor …
Sufletul striga mut: ”Unde mi Te-au ascuns Doamne?”
Această postare e o încercare de a căuta urmele Lui, astupate cu mii de păreri omenești. Da, am fost într-o mare primejdie zilele acestea. Am confundat urmele Lui cu urmele acestei lumi și m-am pomenit secătuită, respirând parcă sacadat informații ce nu duc niciunde. Citește în continuare „E noiembrie la noi în sat…să-I cântăm lui Dumnezeu”
Acest articol e o mica colecție de lucrări. În el sunt adunate clipele mai multor persoane. Astfel ceea ce urmează a fi pus spre vânzare nu e doar opera mea. Sunt realizate de mine si de două ființe foarte dragi.
Pentru cei interesați să cumpere albume sau jurnale las adresa mea de email andreea_only_a_soul@yahoo.com si numarul 0743075724.
La preturile afișate se adauga transportul pentru persoanele care nu sunt din Cluj.
1. Jurnale învelite manual in material textil (Disponibile)
40 lei/bucata (4 bucati dispnibile)
(se pot folosi si ca agenda)
2. Album foto: Ploua cu flori (disponibil)
Dimensiune: A4 Citește în continuare „Albume si jurnale de vânzare (din colecția sfarșitului de toamnă)”
este…Alina Meseșan 🙂
(discutam detaliile pe privat)….
Voi incerca in zilele ce vin sa va scriu putin pe blog…despre voi…cele ce ati participat.
Va multumesc!
Pentru că au fost multe cereri de albume foto în ultima perioadă m-am gândit să îmi fac timp pentru a răspunde cererilor, cu nădejdea că vor aduce bucurie celor care le cumpără și că vor rămâne o scumpă moștenire pentru copii și nepoți…
O moștenire care se poate atinge și răsfoi, care capătă miros cu fiecare an care trece peste ea…
În această mică colecție de albme am folosite și materiale textile. E prima oară când am îndrăznit să fac asta și pentru că a adus o oarecare căldură albumelor îmi doresc să fac și pe viitor acest lucru
Albumul 1 (Raft pentru bucurii) – indisponibil
Dimensiune: A5
Număr de file: aproximativ 36
Culoarea filelor: verde (între filele verzi sunt așezate foi de calc)
Preț: 50 lei
Albumul 2 (Câmp cu amintiri) – indisponibil Citește în continuare „Albume foto florale – de vânzare”
Dragele mele,
am primit cu atâta emoție emailurile voastre și fotografiile încât m-am pomenit lăcrimând în timp ce priveam fotografiile.
Nu am reușit să le străbat pe toate. Nu pot face în grabă un lucru atât de sensibil. Mă simt ca un musafir prin casele voastre și am nevoie sa mă odihnesc în fiecare cuib, să-i privesc cu recunoștiință detaliile pline de suflet. Citește în continuare „Despre concurs și despre cea care va primi în dar albumul foto…”
Deci: un pic mai sobru, vă rog! Un pic mai liturgic, dacă se poate, baiatu care aduce muzica și muzichinul!
Cerurile stau deschise deasupra noastră și trebuie să Îi cîntăm unui Cristos care trebuie să se ridice de cîteva ori pe zi ca să-i primească în aceste zile decapitații din Siria și Iran.
Aveți grijă să nu ne creadă cumva idioți! Ne va ierta oricum, dar să nu-L călcăm pe nervi totuși …
Am două scene în minte.
Scena 1. Acum cîteva săptămîni într-o localitate din Siria un tată își privește copilul.
Copilului i se cere să se întoarcă înapoi la Islam.
Tatălui i se cere să se întoarcă înapoi la Islam.
Copilului i se retează cu martori și mult public degetele. Falangă după falangă.
În fața tatălui.
Tatăl privește neputincios la buricele degetelor, care însămînțează pămîntul. Degete din care vor răsări alți creștini.
Refuză și unul și altul să își renege Domnul și Mîntuitorul!
Sînt decapitați împreună în piața publică. Fiul în fața tatălui. Tatăl în fața … Tatălui.
Cristos se ridică și îi primește cu onor ca pe Ștefan Protomartirul.
Mînuța lui Noah la naștere
Scena 2.
Vezi articolul original 717 cuvinte mai mult
Duminică, 18 octombrie, vom începe o nouă serie asupra unui subiect controversat în lumea evanghelică: disciplinele spirituale. De ce ar fi controversată o temă care conține un lexem din aceeași rădăcină din care este derivat și cuvîntul discipol?
Pentru că sîntem cu musca pe căciulă. Cea mai mare pierdere a creștinismului contemporan este UCENICIA, relația mentor-ucenic, maestru-discipol, relație care a făcut creștinismul un imperiu de temut pentru împărații vremii la nici 60 de ani de la crucificarea Celui care l-a fondat.
La vremea cînd au apărut cărțile lui Foster, unii au îmbrățișat fără ezitare sugestiile autorului, alții au acuzat noua tendință ca fiind o posibilă întoarcere la o soteriologie a faptelor de influență catolică. Ne întoarcem din nou la Catolici? Facem metanii și pelerinaje ca la ortodocși? Mergem în cer prin fapte? Unde mai este harul, dar lucrarea Duhului în caracterul nostru? N-ar trebui să ne lăsăm în seama lucrării Domnului…
Vezi articolul original 203 cuvinte mai mult
Premiul e un album foto realizat de mine.
Voi munci la acest album cu toată dragostea și îl voi trimite în dar caștigătoarei. Voi cere inspirație de Sus…
Ce aveți voi de făcut?
E o provocare pe care vreau să o răsplătesc…pentru că știu că atât eu cât și voi și ceilalți care vor vedea se vor îmbogăți. Citește în continuare „CONCURS pentru femei (soții, mame) … :)”
Noi știm în miezul inimii că nimic nu ne umple și nu ne împlinește așa cum o poate face familia și căminul nostru, ridicat prin jertfă, bucurie, răbdare.
Noi știm, acolo unde nimeni în afară de Dumnezeu nu poate ajunge, că nici biroul la care stăm ore lungi, nici cabinetul la care muncim, nici bijuteriile pe care le-am cumpărat și nici hainele nenumărate nu pot să se strecoare în miezul ființei noastre ca să aducă împlinire. Noi, da…noi știm și noi pe noi nu ne putem minți. Citește în continuare „Drag suflet de mamă… (mie și celorlalte mame care trec pe aici)”
Plouă sacadat…
Mijloc de toamnă în inima mea, în culori blânde, mirosuri de fructe și legume și cu fum ce se ridică.
Îmi arde Dumnezeu patimile ca să poată ninge cu binecuvântări peste o ființă împrospătată.
E liniște. Citește în continuare „ACUM și AICI … Minuni îmbrăcate în toamnă”
Roada Duhului este deopotrivă Mulțumirea. Un creștin nemulțumit stă în spațiul oximoronului. Nemulțumitul patologic nu-și cunoaște Mîntuitorul. Un creștin nemulțumit este cu probabilitate nemîntuit. Un creștin autentic nu poate fi nemulțumit decît de propriile-i performanțe spirituale, de prea puțina asemănare cu Domnul, de prea puținele roade spirituale.
Este Duminică. Încep seriile de sărbători ale mulțumirii sau sărbători ale roadelor. În bisericile evanghelice se suprapun aceste două sărbători, care ar trebui despărțite una de cealaltă.
Una, sărbătoarea roadelor, sărbătoare cîmpenească, cu rădăcini agricole, celebrare a roadelor date de Dumnezeu, vine dinspre Vechiul Testament și, reformată, reajustată, încadrată corect în tiparele Noului Legămînt, ar trebui restaurată. Bisericile ni se umplu de roadele cîmpului și, mai ales în bisericile din mediul rural, rugăciunile de mulțumire pentru un an bogat, sînt emoționante, autentice. Cealaltă?
Sărbătoarea mulțumirii ar trebui izolată, după părerea mea, și așezată în calendarele noastre diferit, pentru a ne concentra pe o disciplină spirituală care ne ocolește.
Vezi articolul original 267 de cuvinte mai mult
Cu câteva zile în urmă am împărțit cu voi prima parte a unui interviu. Vă las acum a doua parte. În ea găsiți răspunsurile mele la căteva întrebări care țin de creșterea pruncului nostru, de boli, de credință…..
Liorisme: Stiu ca ai avut probleme de sanatate in trecut. Ce au insemnat ele pentru tine? Cum ai facut sa le depasesti: te-ai luptat cu ele sau le-ai imbratisat ca sa te vindeci?
Andreea: Da, am avut probleme de sănătate. Au fost căteva etape de boli fizice (extirparea unui ovar, …) de boli psihice: depresii, atacuri de panică, psihoze. Acestea au fost cele mai grele văi ale vieții mele. Am dus multă vreme cu mine amintirea cămășii de forță în care am stat legată și am urât nespus de mult medicii. I-am considerat criminalii copilului meu (dupa internare am pierdut sarcina). Am vrut să mă răzbun, să ridic arme…aveam multe arme….Una din ele era ecografia pruncului ce a murit in pântece. Am făcut din ea o icoană.
Am lăsat jos armele. Am ales să iert și Dumnezeu mi-a dat puterea…Eu nu aș fi avut puterea asta…Cămașa de forță cu care am stat legată de pat îmi ținea mâinile încrucișate și multă vreme mi-a ținut și sufletul așa. Până am înțeles ce se întâmpla, de fapt… Acum am iertat și fac din ea aripi de înger, ca să pot îmbrățisa pe toți, așa cum m-a îmbrațișat pe mine Dumnezeu. Acolo m-am simțit părăsită și abandonată de toți. Eu credeam că sunt legată…eram de fapt îmbrațisată strâns…de Dumnezeu. Și El mi-a spus că nu mă va părăsi niciodată.
„Nu ne putem vindeca dacă nu iubim, dacă nu iertăm, dacă nu ne bucurăm”. (Foto: Be Light)
Liorisme: Rafael, baietelul vostru, are, cred, 5 ani acum. El cum s-a acomodat? Ii sunt de ajuns natura si tovarasii de joaca? Copiii de varsta lui se cam plictisesc fara tableta, televizor, calculator, mall. El nu tanjeste dupa asemenea tehnologii si distractii?
Andreea: Pot să spun că îl văd cum înflorește aici. E împlinit și ochii îi strălucesc mereu. E trist când plecăm de acasă. Aici are prieteni, iar parcurile lui de plastic s-au transformat în dealuri pline de fructe, animale, pământ. Nu are timp să se plictisească. E atât de entuzismat de ceea ce îl înconjoară. E mult mai independent, mai curajos, mai curios, e fascinat! Inventează mereu cu prietenii lui tot felul de jocuri. Uneori mi se face dor de el. Petrece așa mult timp în joc liber…Se vindecă atât…
Vezi articolul original 1.475 de cuvinte mai mult
La noi în sat a venit de aproape 1 an domnul Gheorghe. A venit ca să fie mai aproape de Cluj, unde face saptamanal tratament pentru cancerul pe care il poarta de aproximativ 6 ani. Citește în continuare „Gheorghe Răileanu are nevoie de sânge (se caută donatori)”
Și pentru că zilele au devenit mai reci am decis să iau cartoanele, culorile, bucuria, pasiunea și să le așez împreună în borcanul numit timp. În urechi mi-au răsunat melodii multe, predici ..iar mâinile s-au plimbat cu drag pe masa de lemn maro.
Lucrările mele au nume și fiecare e încărcat cu ceea ce am trăit în adânc. Adâncul dictează întotdeuna mâinilor.
Pentru a cumpăra unul dintre cele trei albume îmi puteți scrie un email la andreea_only_a_soul@yahoo.com sau mă puteți suna la 0743075724.
Dimensiune: A4.
Număr de file: aproximativ 35
File de culoare maro închis cu file de calc între ele.
Copertă învelită în tifon, pânză de sac și piele.
Preț: 100 lei
Citește în continuare „Albume foto – de vânzare”
„Gândul Tău să se-nplinească
Neştirbit în mine-oricând,
Chiar de-ar fi să se dărâme
Tot ce mi-am zidit în gând
Chiar de-ar fi să se dărâme ,
Chiar de-ar fi să se dărâme
Tot ce mi-am zidit în gând„
John a fost unul dintre cei mai dragi prieteni ai sufletului meu.
El se plimbă acum pe străzile Cerului și contemplă la frumusețea celor pe care noi nu le vedem, pas la pas cu Dumnezeu. Citește în continuare „Răbdare! Răbdare! Răbdare…”
Pentru ca sunt zile de post si rugaciune pentru incetarea avortului aduc un articol scris cu cateva luni in urma…
L-am scris cu nadejde…si rugaciune. Cu aceeasi nadejde il asez din nou aici. Speram ca macar un prunc sa fie salvat prin randurile noastre de la a fi macelarit…macar unul.
http://radiorenasterea.ro/40-de-zile-de-post-si-rugaciune-pentru-oprirea-avorturilor-in-cluj/
Aveam câteva sâptămâni și locuiam în pântecele mamei mele. Acolo, într-un loc sigur am fost țesut în chip tainic de Dumnezeu, ca în adâncimile pâmăntului.
Când nu eram decât un plod fără chip, Ochii Lui mă vedeau și în cartea Lui erau scrise toate zilele care-mi sunt rânduite….
De atunci strigam să se depărteze de la mine cei setoși de sânge, pentru că purtam rănile tuturor pruncilor uciși în pântecele mamelor. Ca mădular din Trup știam că mădulare asemeni mie stau îngrozite în pântecele mamelor și strigă mut, se zvârcolesc de groaza morții.
Vezi articolul original 1.314 cuvinte mai mult
În vara aceasta am primit în dar un interviu.
De ce îl vad ca pe un dar? Pentru că am fost provocată să răspund unor întrebări …și ca să răspund am răscolit în mine. Mi-am amintit cine suntem și încotro mergem. Mi-am amintit cât de bogați suntem și ce mare avere am căștigat prin mutarea la sat: LINIȘTEA.
Lioara, un mare MULȚUMESC! 🙂
Vă las să citiți prima parte a interviului și vă reamintesc că ne dorim să fim primitori de oaspeți, să împărțim această mare Avere și cu alții…
De mana cu Vesnicia. (Foto: Be Light)
In lumea asta, in care oamenii cauta aproape cu disperare confortul material, emotional si spiritual, cand comoditatea si dragostea pentru material si lux fac regulile acestei lumi, eu nu credeam ca mai exista oameni precum Andreea si familia ei. Acum cativa ani, Andreea si ai ei au ales sa se mute departe de “lumea dezlantuita”, la sat, intr-o casuta veche, dar insufletita atat de frumos de omenie, bucurie, tinerete, credinta si multa, multa rabdare.
Te invit sa citesti mai jos prima parte a povestii Andreei si a oamenilor dragi ei. Si pentru ca Andreea il iubeste pe Dumenzeu, iubind astfel toti oamenii, cred ca povestea ei ne cauta si ne gaseste, macar un pic, pe fiecare dintre noi. Iar daca vrei sa iti linistesti mintea, sa iti luminezi inima si sa iti colorezi ziua, citeste-i blogul minunat, plin de cuvinte si fotografii de lumina. In mine se misca ceva, ori de cate ori…
Vezi articolul original 1.799 de cuvinte mai mult
Ploaia își așterne sunetul peste satul nostru. Este o pasăre care așteaptă mereu sunetul ploii și apoi începe să cânte de-mi scutură toate celulele.
Eu, din odaia luminată, mirosind a mentă și tămâie, mă încalț cu bucuria și ies cu gândul în ploaia rece…să mă răcorească, să mă spele de păcatele multe, de nemulțumire, de îndoială, de teamă. Citește în continuare „E toamnă la noi în sat… în inimi se aud bătăi de vânt”
A fost o vară călătoare și cuibul a fost adesea pustiu. Prin el s-au plimbat dorurile noastre și în jurul lui au visat îngerii.
Azi am finalizat 3 albume pentru fotografii (începute la începutul verii). Am decis să nu mai lucrez la comandă …asta îmi duce adesea bucuria și mă simt îngrădită. Tot ce va ieși din mâna mea va fi postat și va putea fi cumpărat.
Albumele de mai jos sunt A5 ca dimensiune.
Printre filele cartonate stau așezate hartii de calc. Albumele au aproximativ 35 file.
Fiecare album costă 50 lei.
La acești 50 lei se adaugă taxele de transport pentru cei care nu sunt din Cluj.
Cei care doresc să cumpere lucrările mele sunt rugați de sufletul meu să mă sune sau să îmi scrie un email la andreea_only_a_soul@yahoo.com (pe facebook citesc mesajele doar în ziua de luni a fiecărei săptămâni).
Vă îmbrățișez cu gânduri bune!
Album 1 – Sacul cu amintiri și flori (indisponibil)
Citește în continuare „Albume foto – de vânzare”
V-am promis fotorafia cu firul de zmeură crescut în camera în care am locuit …la oraș…
A trecut prin pereți groși și a învins….
Semințe…semințe…peste tot semințe….
de pace, de iubire, de adevăr…
„Ieșit-a semănătorul să semene sămânța sa. Citește în continuare „Semințe”
Trupul nu trebuie să devină o mașină de mâncat, de muncit, de dormit. Trupul este o mașină a iubirii. Degeaba murim cu burta plină, dar cu inima goală. În jurul nostru există atâția copaci, păsări, flori, pajiști, atâtea minuni care nu așteaptă decât să vindece un om de tristețea lui. Pentru ce ești trist acum va mai conta peste zece ani?
Sursă: Rana este locul pe unde intră lumina în tine…
Tatăl meu drag,
în furtuni m-ai păzit și în cămașa de forță mi-ai dat nădejde.
Acolo unde nu rămăsese nimeni să-mi fie alături, în acel iad al deznădejdii Ți-am văzut Ochii lăcrimând …și am știut că fereastra pe care se vede Cer va inunda ființa mea.
Mereu mi-ai șoptit: ,,Răbdare fiica mea, răbdare!,,
Citește în continuare „Scrisoare de mulțumire”
Copilașul era dus la locul în care ne-am îngropat mulți cei mai frumoși ani ai copilăriei: GRĂDINIȚA! Ce nume! Grădiniță, loc al plantelor ornamentale, nemișcabile, cultivate, tunse la rînd, aranjate în rînduri și nenatural fixate.
Nu-i faceți pe copii plante zombificate intelectual în grădiniță! Lăsați-i să vi se joace în grădinile adevărate! Să zburde, să fie copii între frați, între părinți, între bunici!
Azi dimineață, după o noapte cumplită de condus, m-am trezit în bocetul disperat al unui copil:
”nu veau acolo, nu veau acolo, veau acasă, veau acasă, cu tine, cu mami!”
sursa http://www.workingmotheroftheyear.com
Copilașul, peltic, neînvățat să vorbească chiar, în jurul a trei anișori, era tîrît de bunică-sa, care afișa o față de piatră, vădit rușinată de circul pe care îl făcea micuțul. Îl tîra eroic spre locul de execuție a seninătății domestice.
Plînsul nu-i era isteric. Recunosc, tată fiind, cu ușurință plînsul alintat, plînsul isteric, plînsul autentic, plînsul rugător, plînsul de durere … Era jale! Era bocet! Era disperare!
Copilașul era dus la locul în care ne-am îngropat mulți cei mai frumoși ani ai copilăriei: GRĂDINIȚA! Ce nume! Grădiniță, loc al plantelor ornamentale, nemișcabile, cultivate, tunse la rînd, aranjate în rînduri și nenatural fixate.
Nu-i faceți pe copii plante zombificate intelectual în grădiniță! Lăsați-i să vi se joace…
Vezi articolul original 316 cuvinte mai mult
Îngerii se țin de mână și-mi înconjoară inima, ființa, familia, casa…
Vom căuta neprihănirea …
,,Căci Tu binecuvintezi pe cel neprihănit, Doamne,
și-l înconjori cu bunăvoința Ta, cum l-ai înconjura cu un scut.,, Citește în continuare „Rezumat al verii… în satul nostru cresc minuni”
Nasterea Maicii Domnului este praznuita in Biserica Ortodoxa pe 8 septembrie. Sfanta Scriptura, ne da stiri sumare in legatura cu nasterea si copilaria Maicii Domnului. Cele mai multe stiri despre aceste momente din viata sa ne sunt date de scrierile apocrife si de Traditie. Din Sfanta Scriptura, rezulta ca, Sfanta Fecioara era din neamul lui David (Ps. 131, 11 ; Matei 21, 9; Luca 1, 32; Romani 1, 3 etc.). Dupa traditie, parintii sai se numeau Ioachim-Eli, Eliachim (Luca 11, 23) si Ana si locuiau in oraselul Nazaret din Galileea. Nazaretul, care insemneaza floare, lastar, primea, asadar, floarea „fagaduita de Dumnezeu protoparintilor nostri, Adam si Eva, in rai”, lastarul rasarit din radacina lui David, pe Sfanta Fecioara Maria (Isaia 11, 10). Parintii ei nu-i dau un nume deosebit, ci unul foarte obisnuit la evrei, cel de Maria (Luca 1, 27).
Mâine e zi de sărbătoare…
Soare legănat de vânt, tu îmi mângâi fața în cuibul nostru…
Sunt din nou în palma satului și e toamnă.
Citește în continuare „Soare legănat de vânt…”
Am o dragoste atat de mare pentru Biserica Ortodoxa si o pretuire rara. Acolo mi-am inceput drumul de credinta, acolo mi-au fost inceputurile umblarii cu Dumnezeu.
In satul nostru minunat exista un obicei minunat…e aici de cand eram copil si alergam pe ulitele satului. De atunci in acest post parintele nostru drag aduna credinciosii seara de seara ca sa inalte rugaciuni si sa-i cante Mamei lui Isus, sa-si aminteasca cu totii cu mic cu mare ce rol are o mama si cum o mama poate zidi sau darama casa ei. Citește în continuare „Postul Adormirii Maicii Domnului”
Dragii mei dragi….mi-e asa dor sa scriu pe facebook, pe blog…am atatea lucruri minunate sa va spun…atatea binecuvantari, atatea minuni, atatea renuntari prin care am devenit mai bogati ca familie.
Mi-am propus sa va scriu multe, dar inainte de a fi pentru altii trebuie sa fiu pentru casa mea. M-am framantat atata timp dorind sa fac misiune undeva departe si Dumnezeu mi-a amintit un lucru parca uitat…Ca sunt deja misionara: in casa mea. 🙂 si ca daca nu am grija de casa mea sunt mai rau decat un pagan.
Asa ca sunt in misiune dragii mei: in casa mea.
Si sunt atatea de facut in casa mea incat nu am timp de altceva in acest moment.
Pentru ca va indragesc mult si ma rog pentru toti cei care cititi blogul meu m-am gandit sa impart cu voi lucrurile cu care imi hranesc sufletul in aceasta perioada si prin care cresc, cele ce ma ajuta sa fiu misionara in casa mea.
A fi mama misionara e lucru dificil cateodata. Trebuie sa cunosti de toate: medicina, psihologie, nutritie, teologie… Mamele misionare nu se plictisesc niciodata…din contra…timpul nu le ajunge pentru cate sunt de facut si invatat. Acum trec printr-o perioada de invatare….sa aplic tot ce stiu trecand prin marea sita: Biblia…ca tot ce nu e bun sa se cearna …
Cele bune sa se-adune..cele rele sa se spele…
Daca vreti sa stiti cum mi-e sufletul va recomand sa cititi ceea ce postez in urmatoarea perioada si sa fiti bucurosi!! Bucurati-va…iar zic…
BUCURATI-VA!
Va imbratisez cu ganduri bune si mi-e rugaciunea plina de voi cei ce cititi blogul meu!
Daca eu nu am timp sa va scriu puteti sa-mi scrieti voi. Sunt bucuroasa sa citesc randurile voastre. ele ma incarca si ma fac sa am nadejde ca nu scriu degeaba.
Pentru azi va las o frantura din gandurile unui om sfant…
Pe Rei l-am cunoscut in adolescenta.
Prietena mea, Diana m-a invitat cu ea la Biserica Baptista din Manastur, acolo unde el slujeste si acum cu dedicare si pasiune.
Intotdeauna am fost miscata de cuvintele lui….de frumusetea lui Dumnezeu care se descopera prin acest om atat de special.
Impart cu voi cuvintele pe care le-am ascultat dimineata…
Poate ca si voi, la fel ca si mine, ati inteles adesea gresit rugaciunea…
Multumim Rei pentru inima ta dedicata Lui si pentru ceea ce imparti cu noi din ce primesti din Inalt.
A pune egal între un leu, simpatic, inteligent, de 13 ani și o viață de copil este deja prostie. A disprețui viața unui copil nenăscut în favoarea unui leu, simpatic, inteligent, de 13 ani este ticăloșie!
Trăim într-o lume grețoasă. Ne chinuim să salvăm viața unui copil care ”costă” 173.000 de euro, disprețuim moartea unui copil care costă 500 de lei (nu mai știu prețurile la avorturi acum), dar considerăm neprețuită moartea unei pisici un pic mai mari.
Moartea lui Cecil va face un serviciu extraordinar celorlalți lei. Cu siguranță legistlația se va schimba, se vor lua măsuri, vor fi înființate patrule noi, bișnița cu vînători impotenți de pripas, emasculați în andropauză, care se înviorează numai la ejectarea glonțului sau săgeților, toate acestea vor suferi.
Mîine? Poimîine? Anul viitor?
Mîine vor fi uciși alte cîteva mii de copii sub soarele nostru. Leii vor fi un pic mai în siguranță. Vînătoarea în pîntecele femeilor va continua! Glorificată fie bărbăția și bărbații, vajnici și vîrtoși apărători ai familiei, femeilor, copiilor, vieții!
Da! Grețos! Să plătești 50.000 de dolari, să ademenești animalul în mod ILEGAL în afara țarcului protector, să îl săgetezi, apoi să îl urmărești, animalul fiind în agonie, să îl împuști cu reflectorul deasupra capului….
sursa mashable.com http://mashable.com/2015/07/27/cecil-the-lion/
Ce bărbăție este asta? Ce vînătoare este fără niciun risc de a fi mîncat la rîndul tău de animalul înfuriat? Cît de laș, cît de greu trebuie să te fi înțeles cu tine în tot acest timp?
Vezi articolul original 322 de cuvinte mai mult
Daca e soc atunci sa fie socată!
Împart cu voi o rețetă de socată găsită pe blogul Ligiei Pop și vă provoc să citiți despre proprietățile socului.
Veți fi uimiți de comorile ce stau pe garduri uitate…în timp ce cozile la farmacii sunt tot mai mari…
Mulțumim Logia!
În timp ce citim ascultăm…
„Simplificați-vă viața și stresul va fugi….
Oamenii se grăbesc și aleargă mereu. La ora cutare trebuie să se afle aici, la cealaltă acolo și așa mai departe. Iar ca să nu uite ce au de făcut și le notează pe toate. Cu atâta alergătură, tot este bine că își mai duc aminte cum îi cheamă. Nici pe ei înșiși nu se cunosc. Dar cum să se cunoască? Se poate să te oglindești în apa tulbure? Dumnezeu să mă ierte, dar lumea a ajuns un adevărat spital de nebuni. Oamenii nu se gândesc la cealaltă viață, ci cer numai aici cât mai multe bunuri materiale.
De aceea nu află linște și aleargă mereu.”
(Cuviosul Paisie Aghiorâtul)
Se făcea că am petrecut căteva zile la oraș și acolo l-am întâlnit pe un fost tovarăș: Marele stres. Citește în continuare „Întâlnirea cu Marele Stres…la oraș”
Gândul meu ți-l dau în dar, ca pe ceva ce nu va râncezi nicicând…gândul meu, trăirea mea…pentru tine, fărâma mea.
Ți-e nasul mâzgălit cu rășină de brad și pudrat cu galbenul păpădiilor. Însetat de înălțimi te urci pe orice îți iese în cale: pe garduri, pe scânduri, în pomi, spre vârf de brazi bătrâni. Ochii tăi , profund luminați de inima ta, caută înălțimile. Pentru tine munții nu sunt doar simple peisaje de admirat ci devin țintă al unui urcuș, devin scop.
„- Mami, vezi muntele acela înalt?
– Da, Rafael, îl văd.
– Într-o zi voi urca pe el, până în vârf! Mă crezi? Citește în continuare „Copilul meu drag,”
Când vei citi, ascultă cu inima ta:
așa că…
Dragul meu bolnav,
am auzit că pe sufletul tău șade o piatră mare și grea numită boală. Am auzit că medicii te-au privit cu milă si că ți-au prescris tratamente lungi și grele…și te-au trimis acasă.
Spitalele sunt aglomerate și bolile sunt tot mai multe.
El a lăsat niște legi. Faptele, alegerile…au consecințe.
Ce semeni aceea seceri, ce așezi pe ape aceea găsești. Citește în continuare „Dragul meu bolnav (gânduri pentru cei ce duc o piatră numită boală)”
E un verde crud fiecare zi, petecită cu flori albe și cusută cu fire de lumină. Mă scald în bucurie și când vreau să ies să-mi zvânt inima înflorită mă pomenesc tot în bucurie. S-ar părea că s-a lipit de viața mea cum se lipesc lipitorile de piele…
Viața mea arată așa? Viața mea…?
Înalț în strigăt întrebarea…către Cer: Viața mea?
Citește în continuare „E aprilie la noi în sat…mi-a înflorit inima cum înfloresc cireșii”
cu un film, cu o poveste…după care nu mai poți fi cum ai fost înainte de vedea, de a auzi…
cu ochii imposibil de oprit din a lăcrima am lăsat în inima loc acestei povești, cu nădejdea că mă va ajuta să fiu cu un gram mai dăruită oamenilor și lui Dumnezeu…
Fac loc în mine acestui om minunat și îmi devine model de viețuire. O vreme tânjeam să am ca modele oameni bogați, celebrii, oameni de carieră, oameni citiți.
De o vreme ..Dumnezeu mă răsfață cu povești de oameni încercați, bolnavi, chinuiți…dar biruitori, vindecați, plini de iertare și dragoste. Citește în continuare „Azi Dumnezeu m-a răsfățat”
De azi găsiți pe siteul nostru fotografiile de la nunta unor tineri frumoși, sensibli, purtători de Dumnezeu: http://silenceofphotography.com/marius-si-denisa-in-gand-de-lavanda/
Marius și Denisa
Rafael nu a fost dintotdeuna un copil sănătos și fericit. Începuturile vieții cu el au fost grele și văile păreau fără margini. L-am alăptat vreo 7 zile, apoi din cauza unui tratament pe care am început să îl iau l-am crescut cu lapte praf. Locuiam la oraș și locul nostru de joacă era un parc de plastic. Eu eram mereu deprimată și mâncam foarte mult. Eu˛am devenit un mic butoiaș, care abia pășea. Mă jucam foarte greu și oboseam foarte repede. Iar copilașul meu cu chip senin se îmbolnăvea foarte foarte des. Răceli, enterocolite, tuse seacă…ieșeam dintr-o boală intram în alta.
Prietena mea e sora cu simplitatea. Locuiește lângă mine…de fapt grădinile noastre sunt vecine și noi ne strigăm una pe alta de peste garduri.
Prietena mea nu are timp de șezut, decât duminica și în sărbători. Citește în continuare „Prietena mea”
Pentru că ea mi-a învățat ființa să se roage fără cuvinte…
E o primăvară nouă..și eu o sorb ca pe întâia primăvară. Nu mi-e dor de oraș, nu mi-e dor de aglomerație, nici de oameni ce se îmbulzesc, nici de asfalt, nici de magazinele în care totul e de-a gata. Mi-e atât de bine în simplitate. Nu aș lăsa-o pentru nimic din ce are pământul de oferit. Pare-se că m-am sălbăticit…și că acum orașul mi se pare doar o cușcă cu condiții pe care o credeam adevărata realizare. Citește în continuare „De ce iubesc simplitatea…?”
Un ARTICOL MINUNAT! despre viata, despre dragostea de a trai, despre vindecare, despre oameni cu suflet frumos.
Să-l citiți când e liniște în voi ca să-l puteți auzi…
,,Stiti de ce? Fiindca incepuse sa-mi placa sa traiesc pur si simplu, fara numar (de zile sau luni), fara sa mai verific nimic, fara frica, acceptand ca voi trai cate zile imi va da Dumnezeu, avand in vedere ca oricum depasisem cate zile imi dadusera medicii. Fiecare zi pe care o traiam peste cele 4 luni era oricum bonus si atunci de ce nu m-as fi bucurat de ea, in loc sa o irosesc pe la medici?,,
THE BIG BUG SEARCH
Azi pornim într-o mare căutare…de insecte. 🙂
Cred că marile căutări ale ultimilor ani le-am inițiat din cauza și pentru Rafael. Entuziasmul, energia, bucuria sunt molipsitoare. El le are din plin.
Cu mâinile crăpate de vânt, apă și descoperiri, cu obrajii roșii de soare, el se află într-o nesfârșită aventură. Poartă în fiecare buzunar întrebări…și toate se sfârșesc în Dumnezeu. Colindă grădina de la răsăritul zilei până la apusul ei. Citește în continuare „CONCURS …câștigați o carte USBORNE”
Azi îți scriu Ție. Știu că Tu nu doar auzi, Tu asculți.
Știu că Tu, Cel care știi fiecare fir de păr ce cade, știi viața noastră
pe de-antregul.
Azi îți scriu…pentru că mi-e gândul la prietenii mei, ce stau de ani buni în spitale… Citește în continuare „Dragul meu Tată (Rugăciune pentru cei ce stau închiși în spitale de ani mulți)”
Aveam câteva sâptămâni și locuiam în pântecele mamei mele. Acolo, într-un loc sigur am fost țesut în chip tainic de Dumnezeu, ca în adâncimile pâmăntului.
Când nu eram decât un plod fără chip, Ochii Lui mă vedeau și în cartea Lui erau scrise toate zilele care-mi sunt rânduite….
De atunci strigam să se depărteze de la mine cei setoși de sânge, pentru că purtam rănile tuturor pruncilor uciși în pântecele mamelor. Ca mădular din Trup știam că mădulare asemeni mie stau îngrozite în pântecele mamelor și strigă mut, se zvârcolesc de groaza morții. Citește în continuare „Dragă femeie …ȚIE, celei ce găsești în AVORT o soluție (Scrisoarea lui Rafael)”
S-ar părea că toate învie …E Primăvară!
Pe inima mea s-au cusut mărțișoare cu două fire răsucite: unul roșu (sângele Mântuitorului Meu) și unul alb (dovada că păcatele mele sunt spălate)….
Aceste mărțisoare sunt vii și adevărate. Sunt chipuri, locuri…
După zile întregi de încercări, ispite, boli…după un început de post în care sufletul mi-a fosat aruncat la pâmănt și aripile tăiate m-am trezit căzând în gol. Nu știam când mă voi opri, nu știam când tălpile inimii vor găsi uscatul …și nici nu știam când voi respira din nou liberă aerul viu al simplității. Citește în continuare „E martie la noi în sat…Pe inimi purtăm mărțisoare”
Începem diminețile acestui post cu un Acatist de Mulțumire…
E ca și cum s-ar coborî îngerii în odaia noastră..
Lângă cuvintele acestui acatist ni se liniștește inima tulburată și gândurile negre se duc…ca să facă loc celor bune.
Vă las și vouă acest Acatist….
De o vreme m-am abonat la Formula AS…
Așa se face că primesc pe email vești de la ei. Citește în continuare „Două articole impresionante!”
Andreea Stanciu 
