Cald în inima mea, cald de bucurie!
Pruncul din mine se mișcă prin mine. Mișcările lui vin spre a întâlni degetele mele care se plimbă pe pielea întinsă. Vine spre ele ca și cum ar fi strigat, ca și cum l-aș chema pe nume spre a-l îmbrățișa cu bucuria ce s-a strâns în mine de mai bine de 5 luni, vine să-i cânt cu iubire despre cum a apărut el în mine, despre cât de mult înseamnă pentru noi viața lui. Citește în continuare „Săptămâna 5 (din cugetele inimii mele)”
Mi-e dragă lumina și mi-e drag să scriu despre ea.
Mă simt îndrăgostită de razele soarelui care pătrund în camera noastră și traverseză într-un dans fantastic prin frumul tămâii. Ele duc inima mea pe potecile începutului ei.
Azi aș vrea să las doar câteva înșiruiri de litere și mult loc gândurilor voastre.
Voi știți că celulele noastre conțin lumină? Citește în continuare „Săptămâna 4 (din cugetele inimii mele)”
Aceste albume sunt plămădite într-o cameră a unei case dintr-un sat.
În cameră e cald, căci o sobă de taracotă stă în colțul ei. În sobă lemnele ard cu trosnet.
Pereții au absorbit mirosul tămâii și ecoul colindelor.
Inima mea se bucură și pe acest ritm mâinilor li se dictează următorul pas.
(pentru detalii sau comenzi las adresa mea: andreea_only_a_soul@yahoo.com)
Album „Casa gândurilor mele” (indisponibil)
dimensiune A4, preț 85 lei
Album „Iarnă într-un sat” (indisponibil) Citește în continuare „Albume foto „despre iarnă””
Iată că a sosit iar vremea despletirii gândurilor mele. Cu zecile stau încâlcite prin mine, amestecându-și conținuturile și tînjind după o ordine care să le statornicească.
Azi am decis să-i scriu unui copil, locuitor al tărâmului de sub soare. Îi scriu pentru că îl iubesc, pentru că e întâia floare a iubirii noastre, un canal prin care Harul lui Dumnezeu mă modelează zi după zi.
E o pagină a jurnalului meu pentru el, o altă îmbrățișare dăruită inimii lui veșnice și totodată dăruită inimilor de om care caută.
Citește în continuare „Săptămâna 3 (din cugetele inimii mele)”
E seară.
În camera noastră e cald. Miroase a copilărie, a propria-mi copilărie. Acel timp în care nu purtam haina groasă a grijilor și îmi scăldam inima în bucurie, o bucurie căruia nu-i vedeam marginile.
Cu vremea am pierdut acest obicei pentru că am exersat sute de mii de clipe: teama, neîncrederea, obsesia de a controla. Acum reînvăț ceea ce odată aveam.
E Postul Crăciunului. Toate colindele ce se strecoară în mine și merg spre pântecul meu îmi reamintesc continuu de nașterea Mîntuitorului meu și de Mama Lui, de cea care L-a purtat, cea căreia i-a gâdilat pântecul Dumnezeu. …așa cum mie îmi gâdile pântecul această veșnicie, cutremurându-mă. Țesuturile mele sunt atinse de o minune și eu…eu nu găsesc cuvinte ca să pictez tabloul ce există în mine. Citește în continuare „Săptămâna 2 (din cugetele inimii mele)”
Azi aveam în inimă gânduri. Am zis că le voi scrie…
Și mi-am propus mie un exercițiu pentru acest post: să scriu din cugetele inimii mele în fiecare săptămână a acestui post, să ating corzile ființei mele ca să vibreze spre voi din bunătățile lui Dumnezeu…bunătăți ce se revarsă din plin în viața noastră ascunsă într-un sat mic al acestei lumi mari.
Citește în continuare „Săptămâna 1 (din cugetele inimii mele)”
Nu am uitat de voi, nici de jurnalul meu deschis, nici de mesajele profunde ce mi-au fost trimise, de toate avânturile, de toate motivele de a continua să scriu…despre frumusețea Creatorului nostru.
De El, Cel ce mă inspiră neîncetat șoptind inimii mele dragoste fară măsură, iertare, pace… Citește în continuare „Viața noastră e purtată de inima lui Dumnezeu (toamnă colorată)”
În care Tu mă mângâi cu soare și din mine se topesc toate grijile,
se topesc temerile,
se topesc întrebările toate…
Și hrana ființei mele devine prezența Ta.
... Citește în continuare „Doamne drag,ce toamnă…ce toamnă!”
S-ar părea că un val negru se plimbă pe deasupra noastră. E încărcat cu ură, cu mândrie, cu aroganță, cu bolovani grei aruncați spre suflete de om…și e atât de plin de putere încât s-ar părea că nu mai poate avea sfârșit. Citește în continuare „Hai să fim buni! Să fim o lumină…o lumină sa fim!”
Dragă inimă,
azi am văzut bătăile tale și ele au fost balsam pentru inima mea,
pentru rănile trecutului ei.
În mine s-au întipărit clar sunetele vieții tale. Ecoul lor îmi inundă timpanele.
Te iubesc. Citește în continuare „O primă scrisoare…pentru inima ce bate în mine”
Poate că în gândurile mele această nouă realitate ar fi vrut să rămână taină, dar inima mă mână cu putere spre a scrie. Și o ascult.
Cum să taci? Cum să nu strigi cu litere că o nouă veșnicie crește în tine?
Cum să te faci că ești mut când toată ființa ta a primit în dar noi slove?…când în adânc de mine s-a suflat cu viață fără de sfârșit? când sunt iar mamă…pentru o nouă fărâmă ruptă din gândul lui Dumnezeu și așezată în mine? Citește în continuare „Din nou…mamă”
Se făcea că locuiam într-o casă cu festre mici, dar cu multă Lumină… Citește în continuare „Lecţii culese în cămările inimii.”
De-atâta alergare prin lume,
de-atăta trudă după a fi şi a avea am pierdut simţurile noastre.
Nu! Nu mai ştim cum miroase Cerul…
Ne-am înconjurat cu atâtea lucruri pământeşti şi nu mai ştim cum e să stai cu inima deschisă ca să picure cu minuni bunul Dumnezeu. Am făcut din El un subiect al duminicilor şi refuzăm să ducem mântuirea ce ne-a fost dată mai departe . Citește în continuare „Nu mai ştim a trăi pentru Cer”
Aceste rânduri sunt frământate de vreme lungă în inima mea. O oarecare teamă mi-a dat târcoale și ea a fost cauza amânării mele. Dar azi, când plouă, când din nori cad stropi mari m-am oprit și am simțtit că e vremea lor.
Azi scriu sufletului de femeie, scriu mamelor, adolescentelor, femeilor căsătorite și celor necăsătorite. Acesastă scriere își are izvor într-o durere ce o port. E într-un fel o scrisoare. Citește în continuare „Dragă femeie…„ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui.””
Dragii mei mi-e dor să scriu, să vorbesc despre minuni.
….
Viața noastră e într-un proces intens de schimbare. Cuibul mi-e în cutii și saci, iar sufletul încearcă să păstreze visele fără granițe.
Da, mai e o săptămână până la schimbarea cuibului în care viața ne-a devenit poveste. Și eu parcă am nevoie de timp în care să plâng tare. Să plâng de mulțumire pentru această etapă fără seamăn în lume, pentru toți vecinii noștri, pentru toate cărările și animalele din jur, pentru toți pomii … Să plâng… Citește în continuare „Gânduri despre o grădină”
Stau rezemată de peretele dinspre răsărit al camerei noastre. E peretele pe care cu mai bine de doi ani în urmă am desenat un copac. Pe atunci nu știam că îl voi găsi în mijlocul unui teren, pe un deal… și că va fi real, că va avea frunze verzi și umbră deasă. Acum știu. Citește în continuare „Gânduri dintr-o cameră”
Vă reamintesc celor interesați că din 8 iunie începe o nouă tabără de homeschooling.
Pentru detalii puteți sa imi scrieți la adresa andreea_only_a_soul@yahoo.com
Mai sunt locuri pentru corturi. Și noi vom fi tot cu cortul. 🙂
Pe siteul nostru găsiți fotografii din Tabăra de Homeschooling a anului trecut.
http://silenceofphotography.com/o-tabara-de-homeschooling/
Azi plouă.
Plouă lung și norii par a nu avea capăt, dar noi știm că au.
Pentru că „nu norul este veșnic/ci soarele-i acel Ce-nvinge si ramane stapan in urma el.”
Și cu acest gând adânc ne începem zilele și tot cu el ar fi bine să le sfârșim..
Dacă n-ar fi norii aceștia gri deasupra satului nu v-aș scrie pentru că sunt multe de făcut pe afară. Cei ce locuiesc la sat știu. Și aceasta poveste e despre un sat, ce se află în noi și unde liniștea inundă când Soarele cântă.
Călătoria ce va curge pe sub ochii voștri a fost atât de bogată în lucruri care nu pier, încât nu pot să o păstrez doar pentru noi, nu pot să o las să fie doar material de umplere al unui hard de plastic. Lucrurilor frumoase trebuie sa le căutăm ca destinație: inimile.
E cu noi, dar nu e despre noi. Citește în continuare „Călătorie (partea 1)”
În mine stau adunate clipe. Toate sunt încărcate cu putere.
Pe unele le-aș scrie, dar se întâmplă un lucru tare ciudat…Când mă așez să le fac litere realizez că această clipă pe care o am e plină, da…cu putere e plină și parcă nu aș vrea să o las să scape. Aș vrea să o trăiesc și pe aceasta, să gust cât mai mult din ea.
Citește în continuare „Aceștia toți sunt veșnicii”
Vasile Ernu & Iosif Ton sau ‘Fiul risipitor’ si Patriarhul
Îmi beau dimineaţă liniştit cafeaua, citesc presa şi poşta mea electronică. Mă uit. Şterg multe, multe mesaje fără să le deschid pentru că ştiu după „nume” că sînt gunoi. Văd un mesaj neclar. Să închid, să deschid? Iarăşi vreo mătuşă din Africa, unchi din Siberia sau nepot din Elveţia?
Deschid şi citesc.
„Iubite frate Vasile,
Am citit Sectanţii şi mi-a dat plăceri rar trăite. M-a dus înapoi la copilaria mea, şi la toata viaţa mea de sectant şi am retrăit totul prin excelentele tale povestiri şi descrieri. Îţi mulţumesc că ai îndrăznit să intri atât de total în „pielea” sectanţilor, sau „în pantofii” lor, şi ai avut curajul să spui „lumii” cine suntem noi (sau, poate cine am fost noi, deoarece noua generaţie nu mai trăieşte în ceea ce am fost noi!). Acum trebuie să plec undeva pentru câteva ore.
Vezi articolul original 887 de cuvinte mai mult
E Vinerea cea Mare…
ziua în care în inimă și-n gând și pe deasupra întregului sat plutește durerea Mântuitorului Meu.
E ziua în care se rescrie în ființa mea cât a costat mântuirea mea.
“Eu sunt calea şi adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Biblia)
Dacă pun mâinile pe ochi ca să nu văd,
ori pe urechi ca să nu aud
îmi simt totuși toate celulele…IERTATE. Citește în continuare „Mântuitorul meu a murit…ca eu să pot trăi”
De un an am cumpărat un teren în satul nostru drag…
Ne-am îndrăgostit de acest loc din întâia clipă, de când am trecut cu primul pas de gardurile lui sălbatice. Atunci era primăvară și era belșug de flori în cântec de păsări, era soare nou… Citește în continuare „2 oameni și pruncul lor, câteva pietre, un vis…”
Luminătorul trupului este ochiul. Deci dacă ochiul tău e curat, tot trupul tău va fi luminat; dar dacă ochiul tău e rău, tot trupul tău va fi întunecat. (Biblia)
S-a alcătuit un anotimp nou. Prin el zboară adieri calde și florile colorate își plimbă petalele pe toate drumurile satului. E întreg. Nu-i lipsește nimic. Dumnezeu locuiește în el.
În inima mea s-a clădit din bucăți de lumină coborâte de Sus o dorință: să vânez frumusețe. Citește în continuare „La vânat de frumusețe (1)”
De-aș putea pricepe că toate vin de la Tine aș sta liniștită, mereu liniștită.
De-aș pricepe clar că nu truda mâinilor și a gândului sunt cele care clădesc și adună atunci nu m-aș irosi întru acestea,
ci m-aș urca cu rugăciunea la poala inimii Tale și m-aș îngriji de cele ale Împărăției Tale, Citește în continuare „Tată drag,”
Ce minune!
Minunate sunt lucrarile Tale!„Celule din mama trec in copil si celule din copil trec in mama. Daca un copil este avortat, nu sunt insa avortate si celulele deja „transferate”. Mamele isi poarta pentru totdeauna, si nu doar psihologic, copiii in spate… fie ca i-au nascut, fie ca au ales sa le curme viata inainte de nastere.”
Va invit sa cititi un interviu cutremurator despre legatura care se formeaza intre mama si copil in timpul conceptiei, o legatura care nu e doar psihologica, ci se bazeaza pe schimb reciproc de celule. Celule din mama trec in copil si celule din copil trec in mama. Daca un copil este avortat, nu sunt insa avortate si celulele deja „transferate”. Mamele isi poarta pentru totdeauna, si nu doar psihologic, copiii in spate… fie ca i-au nascut, fie ca au ales sa le curme viata inainte de nastere.
Fragmente din interviul acordat ProVita de catre Victoria Thorn, iniţiatoarea „Proiectului Rahila” din SUA:
Sarcina este un eveniment care îţi schimbă viaţa. Nu există o altă experienţă care să schimbe atât de radical organismul uman, în mod fizic, psihic şi spiritual. Din momentul concepţiei, mama şi copilul sunt implicaţi într-un dialog biologic.Ceea ce se întâmplă în organismul mamei are impact asupra…
Vezi articolul original 877 de cuvinte mai mult
Dacă nu ai fii oglindă poate că aș putea să trăiesc la întâmplare…
Dacă în tine nu s-ar reflecta ființa mea atât de tare, cu toate adâncimile ei, poate aș putea să trăiesc haotic, neîngrijit, nepăsător…pentru că nu m-aș prelungi dincolo de marginile mele. Citește în continuare „Dragă scânteie de Cer”
(PENTRU ORICE INIMĂ DE OM)
S-a așternut o zi nouă peste bucata de lume pe care o locuiesc…
Puterea cu care Îi cântă toate Creatorului naște dorul de-a cânta și eu cu ele, de-a da slavă pentru ce sunt, pentru unde sunt, pentru tot ce am și ce nu am.
În diminețile postului deștept sufletul meu citindu-i cuvintele din Isaia: Citește în continuare „Bună dimineața INIMĂ !”
Nu vă pot lăsa doar fotografiile cu albume în acest articol scurt…
E musai să vă las și un dar pentru inima voastră, cea acunsă..pentru acel loc tainic din care izvorăsc cele ce se văd. Citește în continuare „Albume foto – scântei de primăvară nouă”
Ziua aceasta e zi de oraș. Am luat jurnalul și aparatul și scopul meu…
Poate fi zi de umplere sau de golire. Citește în continuare „Mi-am agățat o dorință pe inimă:să împart Lumina ce mi se dă de Sus (Ziua 7 – 10 Februarie 2016)”
În satul nostru oameni talentați avem!
Și pentru că tare mult mi-am dorit să împart cu voi creațiile lor, mi-am zis că e bun prilej să încep.
Traisetele sunt țesute de ,,mamaia” cu multă multă răbdare și pasiune. Citește în continuare „Traistă populară – de vânzare”
,,Tu ești aici în pat? Ce faci tu aici? Compui, mami?”
Copilul meu cască tare și se-ntinde.
Îmi amintesc de prima zi când l-am privit, de primul lui căscat.
Dimineața copilul meu nu are nevoie de multe cuvinte. Îi e de ajuns să țină degetul meu mic în mâinile lui calde și să îl sărute, să îl mângâie.
Sunt nori pe cer și picură pe acoperiș zgomotos.
În casă se-mbulzește bucuria prin pereții liniștii.
Mi-s dragi, atât de dragi diminețile în care puiul meu mă caută. Pentru el sunt soarele dimineților, iar chipul meu naște zâmbet ochilor lui. El se liniștește mereu lângă mine și se adapă din ce sunt eu. Citește în continuare „Să mărturisim despre Lumină (ziua 6 – 9 februarie 2016)”
Fac curat prin casă și în suflet. Spăl rufele muradare în mașină. Nu am putere să spăl cu mâinile așternuturi și haine groase.
Păcatele, nici pe acestea nu le pot spăla …sunt grele și lipite strâns de mine. Pentru ele a trebuit să moară Fiul lui Dumnezeu, pentru ele a fost crucificat și pironit în cuie. A luat asupra Lui durerea dezlipirii de fărădelegi și mie mi-a dat pacea. Citește în continuare „Familia, o biserică mai mică (Ziua 5 – 8 Februarie 2016)”
Să fac din sufletul meu…casă pentru Dumnezeu
Și când deschid spre cei din jur ferestre
Să-i înconjor cu ale Cerului miresme.
Zi de duminică. Citește în continuare „Sufletul meu…casă pentru Dumnezeu (ziua 4 – 7 februarie)”
Pâine, pâine pentru zile-n care
picură cu Bine
din cămările cerești
s-ai putere să iubești!
Într-o casă de la țară, un suflet de femeie puternică pregătește aluatul. Da, ea-l pregătește cu sufletul… Citește în continuare „Pâine, pâine pentru multe zile! (Ziua 3 – 6 februarie 2016)”
Din suflet azi, un cuib de Soare voi clădi!
Lumina e lină azi, de la primele ore ale dimineții. Ea pe toți, pe toți ne strigă să trăim. Chema păsările să se joace-nzbor și-i îndeamnă pe cocoși să cânte tare.
Pe noi ne strigă să ieșim sub cer,
să ne-mbătăm cu frumusețe,
să ne umplem buzunarele cu senin. Citește în continuare „Cuib de Soare să fie inima ta! (Ziua 2 -5 februarie 2016)”
Sub jocul fulgilor de nea, în îmbrățișarea irepetabilă a unei dimineți de februarie, sufletului i se revelează un lucru la care a meditat de nenumărate ori:
puterea faptului de a avea timp. Citește în continuare „Când am timp (Ziua 1 – 4 februarie 2016)”
Daca cumva o cunoasteti pe Bia si gentile ei, atunci sunt sigura ca va veti bucura sa vedeti fotografiile ei si ale lui Ionut si sa cititi gandurile incarcate cu sensibilitate.
Daca nu o cunoasteti pe Bia…atunci va invit sa-i vizitati blogul si sunt sigura ca veti reveni pentru ca e incarcat cu talent si frumusete. 🙂
Ne luăm de mână și începem să cutreierăm. Munți, dealuri, văi, orașe. Aproape, departe… Pornim să Te găsim, în toate și în tot.
Cutreierăm încet, și ne oprim des.. ne oprim ca să oprim timpul, și să-l umplem. Să-l umplem cu zâmbete, cu atenție, cu uimire, cu înțelegere, cu admirație, cu mulțumire.
Ne oprim să ne bucurăm, să ne amimtim că ne avem unul pe celălalt, că suntem unul al celuilalt și că suntem ai Tăi.
Ai Tăi.. din Tine, Doamne, și spre Tine venim. De noi depinde doar cum ne construim călătoria între destinații.
„Singurul lucru pe care stă în puterea noastră să-l hotărâm este cum ne folosim timpul ce ni s-a dat.”
Așa ne spune J.R.R. Tolkien, iar noi suntem de acord.
Ne luăm de mână, ne ținem strâns și la fel de strâns ținem și timpul.
Ținem toate strâns și le legăm în fotografii pline de timp…
Vezi articolul original 101 cuvinte mai mult
,,O inimă veselă înseninează fața…
O inimă veselă este un bun leac…”
(Proverbe)
(foto: Rafael – 2 ani)Chipul tău de copil îmi alină întrebările mature Citește în continuare „Chipul tău”
Album in dantela si piele (DISPONIBIL)
Dimensiune: A5
Nr. file: 36
Pret: 60 lei
Citește în continuare „Albume foto … Colectia Natur”
Sub zăpada albă mult noroi…în noi.
Gânduri negre laolaltă, aer greu pătruns prin nări,
hrană toxică și ură,
stau ascunse după haine, după farduri …și din când în când răsuna:
prin dureri, tumori și teamă,
prin neliniști și-amorțeli.
Toate strigă: vreau zăpadă!
să ajungă pe cărări. Citește în continuare „Câteva rânduri despre…post”
Noi, cei mari ne amintim povestea ei. Ne-a însoțit copilăria cu munți și libertate, cu animale și bucurie, cu iubire și dor de frumos.
A fost și ea o sămânță de viață în mijlocul naturii, un tânjet după copilărie cusută cu brazi, cu verde crud, cu fân uscat într-un pod al casei, cu capre și prieteni adevărați.
La prima vedere poate părea doar o istorie apusă, un dor nealinat.
Pentru mine însă ea rămâne o sămânță de frumos pusă în sufletul celor care o află, pe care Dumnezeu o crește așa cum știe doar El. Citește în continuare „Concurs…câștigați o carte USBORNE (2)”
Mi-am propus încă de ieri să vă scriu câteva rănduri, așa ca o scrisoare la sfârșit de an. Nu știu cât de conștienți sunteți fiecare dintre voi de faptul că acest blog există datorită vouă…:)
Fiecare gând care se odihnește aici s-a născut cu gândul la voi și a fost însoțit de rugăciunile mele. Dumnezeu e singurul care poate să umple de putere îmbulzeala literelor mele. Adesea mi-ați vorbit de puterea cuvintelor. Pentru mine acesta a fost semnul că Dumnezeu mă însoțește , că El se așează printre cuvintele mele și le împodobește cu frumusețe.
Deși a a fost anul cu cele mai multe rânduri primite de la voi, a fost un timp în care buzunarele sufletului îmi erau încărcate cu pietre de îndoială, de neputință, de deprimare, de întrebări. M-am întrebat ce sens au articolele mele într-un univers plin de lucruri frumoase, ce sens are viața mea și blogul meu în acestă fâșie de ogor. Citește în continuare „Dragii mei cititori”
Anca mi-a oferit ocazia să scriu despre Iubirea lui Dumnezeu.
Eu am cotrobăit prin ființa mea, prin fotografiile noastre, și am conturat pentru Revista Zenit ceea ce așez mai jos.
Vă dăruiesc acum , la sfârșit de an ceea ce am scris și vă las să priviți modul în care Anca a împletit gândul cu imaginea….
https://zenitmagazine.wordpress.com/zenit-4/
Citește în continuare „Iubirea lui Dumnezeu”
Înainte de Crăciun am scris și am rostit despre sufletul meu …care s-a făcut iesle…
Așez aici gândurile mele. Le las scrise și rostite.
Au fost scrise pentru Crăciun, dar ele sunt valabile și în miez de vară.
Adieri de nevăzut traversează ogorul meu de lut. Lut ce sunt. Citește în continuare „Meditație …”
Cum Ți-s Ochii când mă vezi că vin spre Tine cu genunchii juliți de-atâta rătăcire?
Cum Ți-e gândul când mă vezi că Te îmbrațișez cu mâinile murdare de propria-mi voie?
Cum Ți-e sufletul când mă vezi că spre Tine mă îndrept…șchiopătând?
Tată, dacă nu aș cunoaște degetele Tale calde, Citește în continuare „Tată!”
Albumele ce stau sub ochii voștri sunt realizate de o prietenă dragă…
Le așez pe blogul meu cu drag, ca și cum ar fi ale mele.
Dacă doriți să cumpărați unul sau mai multe din aceste albume vă rog să-mi scrieți la adresa: andreea_only_a_soul@yahoo.com
La prețul lor se adaugă transportul pentru cei care nu sunt din Cluj.
Album 1:
Învelit, decorat și accesorizat de ”Friend of A” (indisponibil)
160 lei
Citește în continuare „Albume foto ”Friend of A””
Știu că tu, cel ce ai colindat ulițele satului vei purta mereu un dor …de sat.
Știu că tu, cel ce ai stat de vorbă cu bătrânii satului, tu cel ce ai privit la apus cum se apropie ciurda de sat sau tu cel ce ai mâncat pâine de casă cu silvoiță și groștior vei purta mereu un dor…de sat.
Și mai știu că pentru tine, cel ce ai alergat desculț prin iarbă și te-ai jucat prin colbul drumului până dincolo de lăsarea întnericului sau pentru tine, cel ce ai ascultat cum bat clopotele bisericii în mijloc de sat în zilele de duminică va exista mereu un dor…de sat.
Eu cred că toți acei ce s-au hrănit cu frumusețea fără seamăn a satului își doresc uneori să mestece în tihnă cuprinsul așezat între cer și pământ al satului, să-i audă oile blânde venind de pe dealuri, că-i vadă copiii murdari încărcați de libertate și bucurie, să privească bătrânii ce stau pe bănci și frământă povești într-o neobosită încercare de a păstra satul viu. Citește în continuare „Pentru când ți-e dor de sat…”
Andreea Stanciu 