O altă zi de vară.
Un îndemn….să scriu.
De când m-am mutat în casa cea nouă, de când sunt înconjurată de atâta frumos, de când Efraim s-a născut și petrec multe clipe cu oameni din toată lumea simt cum trăiri multe se adună în mine ca să fie scrise și trimise spre voi. Lecțiile prețioase pe care le primesc de la alte ființe se cer a fi dăruite și altora…pentru că hai să recunoaștem că toți avem răni, boli, întrebări, neputințe. Citește în continuare „Lecții pe un drum nou (2)”
Privesc deseori casa și ograda noastră. ele nu au garduri. I-am spus soțului meu că mi-ar plăcea să rămâna așa, fără granițe între noi și dealuri, între noi și toate animalele sălbatice care trec pe lângă noi: vulpi, iepuri, căprioare, veverițe. Gardul m-ar separa de frumusețea din jur.
Gardurile, delimitări…gardurile, separări…
Ne delimităm lucrurile ca mai apoi să facem asta și cu inima noastră, cu ființa noastră. Citește în continuare „Garduri”
Zi de vară…Întâia zi de vară.
Pe poteca sufletului meu e soare.
Răsăritul lui îmi unge ființa cu vindecare. În lumină ne vindecăm întotdeauna, dacă îi permitem să ne străpungă celulele cu blândețe și să înceapă să-și facă cuib în noi.
Da! pentru toate există vindecare. Azi nu mai încape îndoială în mine.
Cât despre frică, orice formă ar îmbrăca ea, e cea care ne îmbolnăvește, cea care ne face să trăim morți, să pășim fără să se miște inima, să privim fără să vedem cu adevărat, să fim închiși în trup ca într-un sicriu. Citește în continuare „Lecții… pe un drum nou (1)”
…pentru că Dumnezeu își ține promisiunile…
Copil iubit,
e întâia scrisoare pe care o scriu inimii tale de când ai părăsit pântecul meu și respiri fără de ajutor aerul proaspăt ce ne înconjoară viața,
sunt primele rânduri scrise.
Alte câteva sute se comupun în fiecare zi…în inima mea.
(in timp ce citim …ascultam…) Citește în continuare „Despre nașterea ta, dragul meu Efraim…”
Acum trei ani, într-o zi de aprilie, am pornit la o plimbare. Auzisem că undeva pe deal există un teren de vânzare. Mergând spre acesta am trecut printr-o altă grădină, care nu era de vânzare, dar care a avut o putere extraordinară de a capta inimile noastre. Energia acelui loc a pătruns în celulele noastre și nu ne-a dat voie să plecăm fără să provoace să visăm.
Vreau să mă întorc prin imagini în urmă…să merg pe urme înapoi cu trei ani, exact 3 ani. Citește în continuare „Ne-am mutat (o nouă etapă, o nouă aventură cu Dumnezeu)”
Ni s-au rătăcit gândurile pe cărarea poftelor de lume. Inima le ia urma …și iată că deși vorbim despre Dumnezeu nu am mai stat de multă vreme să ascultăm ce are să ne spună.
Pășim din inerție. Le luăm pe toate ca bune fără să adăugăm un semn de întrebare traseului nostru. Oare mai suntem pe calea veșniciei? Oare ceea ce rostim și facem vine din apropierea inimii noastre de Dumnezeu sau din firea noastră îmbibată cu pământ? Citește în continuare „Rătăcire”
Iată că acum știm cu toții că ești băiat.
Inima mea știa de multă vreme acest lucru…
Să știi drag prunc că Dumnezeu are un mod tainic prin care vorbește inimii de mamă…dacă nu aș fi auzit vorbele Lui aș fi fost nimicită de vorbele oamenilor, de părerile lor, de temerile lor. Vorbele Lui mă ridică, mă vindecă, mă alină…. Vorbele Lui ți-au fost și ție leagănul liniștit în aceste luni.
Da, numele tău e Efraim.
Am vrut să alegem un nume cu semnificație pentru tine, conștienți de faptul că vom rosti numele tău de mii de ori…cuvintele rostite au putere asupra noastră. De-am știi asta, noi oamenii, am avea mai multă grijă atunci când rostim.
Numele tău e legat de rodire.
Efraim = rodnic
Citește în continuare „Dragul meu…Efraim”
Copleșită…de-atâta minune ce vine de la Dumnezeu spre noi…
Privesc în urmă. Mă zăresc în bucătăria primei case de la țară în care am locuit. Cu mâinile ude curățam vasele adunate în chiuvetă.
Citește în continuare „Casa de oaspeți ISIHIA (noutăți)”
Coloseni 3:13
Când nu iert sunt greu apăsată, celulă cu celulă viața mi-e contaminată cu neliniște.
Neiertarea mă doare mai tare decât răul provocat de cineva vieții mele. Citește în continuare „Neiertarea”
Noi, oamenii…hoinari prin lume, uituci totodată, crezând că aceasta ne e ultima destinație.
Ne desprindem de Dumnezeu căutânt să construim legi noi, potrivite voii noastre. Suntem tot mai singuri, greu apăsați, epuizați. Ni se confirmă de propriile stări că lumea cu toate ale ei e un refugiu înșelător, incapabil să împlinească ființa umană. Agățați de ea ridicăm bariere care ne împiedică să mai ajungem la ceea ce împlinește cu adevărat viața noastră.
Mergem orbi înainte. Nu mai putem vedea Sensul.
Gustăm din multe devenind dependenți de senzații trecătoare, ne îmbuibăm cu informații nefolositoare și mai apoi inimile noastre scuipă întuneric încercând să elibereze apăsarea și disconfortul. Ochii își abandonează lumina treptat captând și împărțind celulelor invidie, mândrie, nemulțumire, judecată. Citește în continuare „De ce post de facebook?”
nu v-aș da pentru nimic…
Chipul pruncului nostru, întâiului născut, stă pictat cu lumină sub ochii mei, dimineață după dimineață. Obrajii lui sunt înviorați de dezmierdările mele. Întâmpinăm ziua împreună rostind amortiț dar cu nădejde câte o rugăciune. Citește în continuare „Zile scumpe, zile prețioase”
Mi se scaldă toată inima în bucurie când am gândul la tine.
Iată că am parcurs împreună până acum 27 de săptămâni, 27 de săptămâni de minuni în lanț.
Erai asemeni unui bob de mac și acum greutatea ta ajunge în jurul unui kilogram. Această minune nu găsește cuvinte…să se scrie. Alcătuirea ei e un cumul de iubire venită direct de la Dumnezeu, vărsată strop cu strop în cupa inimii mele, e mângâierea unor răni adânci ce au aparținut trecutului meu și totodată vindecare. Citește în continuare „Drag prunc ce crești…în mine”
(Scurt rezumat al unui an bogat)
Când bucuria se așterne în inimi de om ea preschimbă structura casei sufletești. Trupul devine mai ușor, iar gândurile nu mai sunt sugrumate în temeri. Atunci pășești mai sigur prin propria ta poveste fără să fi robul unui trecut îndepărat ori al unui viitor visat.
De ce să nu ne reamintim că singurul timp ce-l avem e cel prezent?
Azi… o filă a poveștii dintr-un sat ce părea uitat.
Citește în continuare „În sat la noi a nins cu bucurie”
Cald în inima mea, cald de bucurie!
Pruncul din mine se mișcă prin mine. Mișcările lui vin spre a întâlni degetele mele care se plimbă pe pielea întinsă. Vine spre ele ca și cum ar fi strigat, ca și cum l-aș chema pe nume spre a-l îmbrățișa cu bucuria ce s-a strâns în mine de mai bine de 5 luni, vine să-i cânt cu iubire despre cum a apărut el în mine, despre cât de mult înseamnă pentru noi viața lui. Citește în continuare „Săptămâna 5 (din cugetele inimii mele)”
Mi-e dragă lumina și mi-e drag să scriu despre ea.
Mă simt îndrăgostită de razele soarelui care pătrund în camera noastră și traverseză într-un dans fantastic prin frumul tămâii. Ele duc inima mea pe potecile începutului ei.
Azi aș vrea să las doar câteva înșiruiri de litere și mult loc gândurilor voastre.
Voi știți că celulele noastre conțin lumină? Citește în continuare „Săptămâna 4 (din cugetele inimii mele)”
Aceste albume sunt plămădite într-o cameră a unei case dintr-un sat.
În cameră e cald, căci o sobă de taracotă stă în colțul ei. În sobă lemnele ard cu trosnet.
Pereții au absorbit mirosul tămâii și ecoul colindelor.
Inima mea se bucură și pe acest ritm mâinilor li se dictează următorul pas.
(pentru detalii sau comenzi las adresa mea: andreea_only_a_soul@yahoo.com)
Album „Casa gândurilor mele” (indisponibil)
dimensiune A4, preț 85 lei
Album „Iarnă într-un sat” (indisponibil) Citește în continuare „Albume foto „despre iarnă””
Iată că a sosit iar vremea despletirii gândurilor mele. Cu zecile stau încâlcite prin mine, amestecându-și conținuturile și tînjind după o ordine care să le statornicească.
Azi am decis să-i scriu unui copil, locuitor al tărâmului de sub soare. Îi scriu pentru că îl iubesc, pentru că e întâia floare a iubirii noastre, un canal prin care Harul lui Dumnezeu mă modelează zi după zi.
E o pagină a jurnalului meu pentru el, o altă îmbrățișare dăruită inimii lui veșnice și totodată dăruită inimilor de om care caută.
Citește în continuare „Săptămâna 3 (din cugetele inimii mele)”
E seară.
În camera noastră e cald. Miroase a copilărie, a propria-mi copilărie. Acel timp în care nu purtam haina groasă a grijilor și îmi scăldam inima în bucurie, o bucurie căruia nu-i vedeam marginile.
Cu vremea am pierdut acest obicei pentru că am exersat sute de mii de clipe: teama, neîncrederea, obsesia de a controla. Acum reînvăț ceea ce odată aveam.
E Postul Crăciunului. Toate colindele ce se strecoară în mine și merg spre pântecul meu îmi reamintesc continuu de nașterea Mîntuitorului meu și de Mama Lui, de cea care L-a purtat, cea căreia i-a gâdilat pântecul Dumnezeu. …așa cum mie îmi gâdile pântecul această veșnicie, cutremurându-mă. Țesuturile mele sunt atinse de o minune și eu…eu nu găsesc cuvinte ca să pictez tabloul ce există în mine. Citește în continuare „Săptămâna 2 (din cugetele inimii mele)”
Azi aveam în inimă gânduri. Am zis că le voi scrie…
Și mi-am propus mie un exercițiu pentru acest post: să scriu din cugetele inimii mele în fiecare săptămână a acestui post, să ating corzile ființei mele ca să vibreze spre voi din bunătățile lui Dumnezeu…bunătăți ce se revarsă din plin în viața noastră ascunsă într-un sat mic al acestei lumi mari.
Citește în continuare „Săptămâna 1 (din cugetele inimii mele)”
Nu am uitat de voi, nici de jurnalul meu deschis, nici de mesajele profunde ce mi-au fost trimise, de toate avânturile, de toate motivele de a continua să scriu…despre frumusețea Creatorului nostru.
De El, Cel ce mă inspiră neîncetat șoptind inimii mele dragoste fară măsură, iertare, pace… Citește în continuare „Viața noastră e purtată de inima lui Dumnezeu (toamnă colorată)”
În care Tu mă mângâi cu soare și din mine se topesc toate grijile,
se topesc temerile,
se topesc întrebările toate…
Și hrana ființei mele devine prezența Ta.
... Citește în continuare „Doamne drag,ce toamnă…ce toamnă!”
S-ar părea că un val negru se plimbă pe deasupra noastră. E încărcat cu ură, cu mândrie, cu aroganță, cu bolovani grei aruncați spre suflete de om…și e atât de plin de putere încât s-ar părea că nu mai poate avea sfârșit. Citește în continuare „Hai să fim buni! Să fim o lumină…o lumină sa fim!”
Dragă inimă,
azi am văzut bătăile tale și ele au fost balsam pentru inima mea,
pentru rănile trecutului ei.
În mine s-au întipărit clar sunetele vieții tale. Ecoul lor îmi inundă timpanele.
Te iubesc. Citește în continuare „O primă scrisoare…pentru inima ce bate în mine”
Poate că în gândurile mele această nouă realitate ar fi vrut să rămână taină, dar inima mă mână cu putere spre a scrie. Și o ascult.
Cum să taci? Cum să nu strigi cu litere că o nouă veșnicie crește în tine?
Cum să te faci că ești mut când toată ființa ta a primit în dar noi slove?…când în adânc de mine s-a suflat cu viață fără de sfârșit? când sunt iar mamă…pentru o nouă fărâmă ruptă din gândul lui Dumnezeu și așezată în mine? Citește în continuare „Din nou…mamă”
Se făcea că locuiam într-o casă cu festre mici, dar cu multă Lumină… Citește în continuare „Lecţii culese în cămările inimii.”
De-atâta alergare prin lume,
de-atăta trudă după a fi şi a avea am pierdut simţurile noastre.
Nu! Nu mai ştim cum miroase Cerul…
Ne-am înconjurat cu atâtea lucruri pământeşti şi nu mai ştim cum e să stai cu inima deschisă ca să picure cu minuni bunul Dumnezeu. Am făcut din El un subiect al duminicilor şi refuzăm să ducem mântuirea ce ne-a fost dată mai departe . Citește în continuare „Nu mai ştim a trăi pentru Cer”
Aceste rânduri sunt frământate de vreme lungă în inima mea. O oarecare teamă mi-a dat târcoale și ea a fost cauza amânării mele. Dar azi, când plouă, când din nori cad stropi mari m-am oprit și am simțtit că e vremea lor.
Azi scriu sufletului de femeie, scriu mamelor, adolescentelor, femeilor căsătorite și celor necăsătorite. Acesastă scriere își are izvor într-o durere ce o port. E într-un fel o scrisoare. Citește în continuare „Dragă femeie…„ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui.””
Dragii mei mi-e dor să scriu, să vorbesc despre minuni.
….
Viața noastră e într-un proces intens de schimbare. Cuibul mi-e în cutii și saci, iar sufletul încearcă să păstreze visele fără granițe.
Da, mai e o săptămână până la schimbarea cuibului în care viața ne-a devenit poveste. Și eu parcă am nevoie de timp în care să plâng tare. Să plâng de mulțumire pentru această etapă fără seamăn în lume, pentru toți vecinii noștri, pentru toate cărările și animalele din jur, pentru toți pomii … Să plâng… Citește în continuare „Gânduri despre o grădină”
Stau rezemată de peretele dinspre răsărit al camerei noastre. E peretele pe care cu mai bine de doi ani în urmă am desenat un copac. Pe atunci nu știam că îl voi găsi în mijlocul unui teren, pe un deal… și că va fi real, că va avea frunze verzi și umbră deasă. Acum știu. Citește în continuare „Gânduri dintr-o cameră”
Vă reamintesc celor interesați că din 8 iunie începe o nouă tabără de homeschooling.
Pentru detalii puteți sa imi scrieți la adresa andreea_only_a_soul@yahoo.com
Mai sunt locuri pentru corturi. Și noi vom fi tot cu cortul. 🙂
Pe siteul nostru găsiți fotografii din Tabăra de Homeschooling a anului trecut.
http://silenceofphotography.com/o-tabara-de-homeschooling/
Azi plouă.
Plouă lung și norii par a nu avea capăt, dar noi știm că au.
Pentru că „nu norul este veșnic/ci soarele-i acel Ce-nvinge si ramane stapan in urma el.”
Și cu acest gând adânc ne începem zilele și tot cu el ar fi bine să le sfârșim..
Dacă n-ar fi norii aceștia gri deasupra satului nu v-aș scrie pentru că sunt multe de făcut pe afară. Cei ce locuiesc la sat știu. Și aceasta poveste e despre un sat, ce se află în noi și unde liniștea inundă când Soarele cântă.
Călătoria ce va curge pe sub ochii voștri a fost atât de bogată în lucruri care nu pier, încât nu pot să o păstrez doar pentru noi, nu pot să o las să fie doar material de umplere al unui hard de plastic. Lucrurilor frumoase trebuie sa le căutăm ca destinație: inimile.
E cu noi, dar nu e despre noi. Citește în continuare „Călătorie (partea 1)”
În mine stau adunate clipe. Toate sunt încărcate cu putere.
Pe unele le-aș scrie, dar se întâmplă un lucru tare ciudat…Când mă așez să le fac litere realizez că această clipă pe care o am e plină, da…cu putere e plină și parcă nu aș vrea să o las să scape. Aș vrea să o trăiesc și pe aceasta, să gust cât mai mult din ea.
Citește în continuare „Aceștia toți sunt veșnicii”
Vasile Ernu & Iosif Ton sau ‘Fiul risipitor’ si Patriarhul
Îmi beau dimineaţă liniştit cafeaua, citesc presa şi poşta mea electronică. Mă uit. Şterg multe, multe mesaje fără să le deschid pentru că ştiu după „nume” că sînt gunoi. Văd un mesaj neclar. Să închid, să deschid? Iarăşi vreo mătuşă din Africa, unchi din Siberia sau nepot din Elveţia?
Deschid şi citesc.
„Iubite frate Vasile,
Am citit Sectanţii şi mi-a dat plăceri rar trăite. M-a dus înapoi la copilaria mea, şi la toata viaţa mea de sectant şi am retrăit totul prin excelentele tale povestiri şi descrieri. Îţi mulţumesc că ai îndrăznit să intri atât de total în „pielea” sectanţilor, sau „în pantofii” lor, şi ai avut curajul să spui „lumii” cine suntem noi (sau, poate cine am fost noi, deoarece noua generaţie nu mai trăieşte în ceea ce am fost noi!). Acum trebuie să plec undeva pentru câteva ore.
Vezi articolul original 887 de cuvinte mai mult
E Vinerea cea Mare…
ziua în care în inimă și-n gând și pe deasupra întregului sat plutește durerea Mântuitorului Meu.
E ziua în care se rescrie în ființa mea cât a costat mântuirea mea.
“Eu sunt calea şi adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Biblia)
Dacă pun mâinile pe ochi ca să nu văd,
ori pe urechi ca să nu aud
îmi simt totuși toate celulele…IERTATE. Citește în continuare „Mântuitorul meu a murit…ca eu să pot trăi”
De un an am cumpărat un teren în satul nostru drag…
Ne-am îndrăgostit de acest loc din întâia clipă, de când am trecut cu primul pas de gardurile lui sălbatice. Atunci era primăvară și era belșug de flori în cântec de păsări, era soare nou… Citește în continuare „2 oameni și pruncul lor, câteva pietre, un vis…”
Luminătorul trupului este ochiul. Deci dacă ochiul tău e curat, tot trupul tău va fi luminat; dar dacă ochiul tău e rău, tot trupul tău va fi întunecat. (Biblia)
S-a alcătuit un anotimp nou. Prin el zboară adieri calde și florile colorate își plimbă petalele pe toate drumurile satului. E întreg. Nu-i lipsește nimic. Dumnezeu locuiește în el.
În inima mea s-a clădit din bucăți de lumină coborâte de Sus o dorință: să vânez frumusețe. Citește în continuare „La vânat de frumusețe (1)”
De-aș putea pricepe că toate vin de la Tine aș sta liniștită, mereu liniștită.
De-aș pricepe clar că nu truda mâinilor și a gândului sunt cele care clădesc și adună atunci nu m-aș irosi întru acestea,
ci m-aș urca cu rugăciunea la poala inimii Tale și m-aș îngriji de cele ale Împărăției Tale, Citește în continuare „Tată drag,”
Ce minune!
Minunate sunt lucrarile Tale!„Celule din mama trec in copil si celule din copil trec in mama. Daca un copil este avortat, nu sunt insa avortate si celulele deja „transferate”. Mamele isi poarta pentru totdeauna, si nu doar psihologic, copiii in spate… fie ca i-au nascut, fie ca au ales sa le curme viata inainte de nastere.”
Va invit sa cititi un interviu cutremurator despre legatura care se formeaza intre mama si copil in timpul conceptiei, o legatura care nu e doar psihologica, ci se bazeaza pe schimb reciproc de celule. Celule din mama trec in copil si celule din copil trec in mama. Daca un copil este avortat, nu sunt insa avortate si celulele deja „transferate”. Mamele isi poarta pentru totdeauna, si nu doar psihologic, copiii in spate… fie ca i-au nascut, fie ca au ales sa le curme viata inainte de nastere.
Fragmente din interviul acordat ProVita de catre Victoria Thorn, iniţiatoarea „Proiectului Rahila” din SUA:
Sarcina este un eveniment care îţi schimbă viaţa. Nu există o altă experienţă care să schimbe atât de radical organismul uman, în mod fizic, psihic şi spiritual. Din momentul concepţiei, mama şi copilul sunt implicaţi într-un dialog biologic.Ceea ce se întâmplă în organismul mamei are impact asupra…
Vezi articolul original 877 de cuvinte mai mult
Dacă nu ai fii oglindă poate că aș putea să trăiesc la întâmplare…
Dacă în tine nu s-ar reflecta ființa mea atât de tare, cu toate adâncimile ei, poate aș putea să trăiesc haotic, neîngrijit, nepăsător…pentru că nu m-aș prelungi dincolo de marginile mele. Citește în continuare „Dragă scânteie de Cer”
(PENTRU ORICE INIMĂ DE OM)
S-a așternut o zi nouă peste bucata de lume pe care o locuiesc…
Puterea cu care Îi cântă toate Creatorului naște dorul de-a cânta și eu cu ele, de-a da slavă pentru ce sunt, pentru unde sunt, pentru tot ce am și ce nu am.
În diminețile postului deștept sufletul meu citindu-i cuvintele din Isaia: Citește în continuare „Bună dimineața INIMĂ !”
Nu vă pot lăsa doar fotografiile cu albume în acest articol scurt…
E musai să vă las și un dar pentru inima voastră, cea acunsă..pentru acel loc tainic din care izvorăsc cele ce se văd. Citește în continuare „Albume foto – scântei de primăvară nouă”
Ziua aceasta e zi de oraș. Am luat jurnalul și aparatul și scopul meu…
Poate fi zi de umplere sau de golire. Citește în continuare „Mi-am agățat o dorință pe inimă:să împart Lumina ce mi se dă de Sus (Ziua 7 – 10 Februarie 2016)”
În satul nostru oameni talentați avem!
Și pentru că tare mult mi-am dorit să împart cu voi creațiile lor, mi-am zis că e bun prilej să încep.
Traisetele sunt țesute de ,,mamaia” cu multă multă răbdare și pasiune. Citește în continuare „Traistă populară – de vânzare”
,,Tu ești aici în pat? Ce faci tu aici? Compui, mami?”
Copilul meu cască tare și se-ntinde.
Îmi amintesc de prima zi când l-am privit, de primul lui căscat.
Dimineața copilul meu nu are nevoie de multe cuvinte. Îi e de ajuns să țină degetul meu mic în mâinile lui calde și să îl sărute, să îl mângâie.
Sunt nori pe cer și picură pe acoperiș zgomotos.
În casă se-mbulzește bucuria prin pereții liniștii.
Mi-s dragi, atât de dragi diminețile în care puiul meu mă caută. Pentru el sunt soarele dimineților, iar chipul meu naște zâmbet ochilor lui. El se liniștește mereu lângă mine și se adapă din ce sunt eu. Citește în continuare „Să mărturisim despre Lumină (ziua 6 – 9 februarie 2016)”
Fac curat prin casă și în suflet. Spăl rufele muradare în mașină. Nu am putere să spăl cu mâinile așternuturi și haine groase.
Păcatele, nici pe acestea nu le pot spăla …sunt grele și lipite strâns de mine. Pentru ele a trebuit să moară Fiul lui Dumnezeu, pentru ele a fost crucificat și pironit în cuie. A luat asupra Lui durerea dezlipirii de fărădelegi și mie mi-a dat pacea. Citește în continuare „Familia, o biserică mai mică (Ziua 5 – 8 Februarie 2016)”
Să fac din sufletul meu…casă pentru Dumnezeu
Și când deschid spre cei din jur ferestre
Să-i înconjor cu ale Cerului miresme.
Zi de duminică. Citește în continuare „Sufletul meu…casă pentru Dumnezeu (ziua 4 – 7 februarie)”
Pâine, pâine pentru zile-n care
picură cu Bine
din cămările cerești
s-ai putere să iubești!
Într-o casă de la țară, un suflet de femeie puternică pregătește aluatul. Da, ea-l pregătește cu sufletul… Citește în continuare „Pâine, pâine pentru multe zile! (Ziua 3 – 6 februarie 2016)”
Din suflet azi, un cuib de Soare voi clădi!
Lumina e lină azi, de la primele ore ale dimineții. Ea pe toți, pe toți ne strigă să trăim. Chema păsările să se joace-nzbor și-i îndeamnă pe cocoși să cânte tare.
Pe noi ne strigă să ieșim sub cer,
să ne-mbătăm cu frumusețe,
să ne umplem buzunarele cu senin. Citește în continuare „Cuib de Soare să fie inima ta! (Ziua 2 -5 februarie 2016)”
Sub jocul fulgilor de nea, în îmbrățișarea irepetabilă a unei dimineți de februarie, sufletului i se revelează un lucru la care a meditat de nenumărate ori:
puterea faptului de a avea timp. Citește în continuare „Când am timp (Ziua 1 – 4 februarie 2016)”
Daca cumva o cunoasteti pe Bia si gentile ei, atunci sunt sigura ca va veti bucura sa vedeti fotografiile ei si ale lui Ionut si sa cititi gandurile incarcate cu sensibilitate.
Daca nu o cunoasteti pe Bia…atunci va invit sa-i vizitati blogul si sunt sigura ca veti reveni pentru ca e incarcat cu talent si frumusete. 🙂
Ne luăm de mână și începem să cutreierăm. Munți, dealuri, văi, orașe. Aproape, departe… Pornim să Te găsim, în toate și în tot.
Cutreierăm încet, și ne oprim des.. ne oprim ca să oprim timpul, și să-l umplem. Să-l umplem cu zâmbete, cu atenție, cu uimire, cu înțelegere, cu admirație, cu mulțumire.
Ne oprim să ne bucurăm, să ne amimtim că ne avem unul pe celălalt, că suntem unul al celuilalt și că suntem ai Tăi.
Ai Tăi.. din Tine, Doamne, și spre Tine venim. De noi depinde doar cum ne construim călătoria între destinații.
„Singurul lucru pe care stă în puterea noastră să-l hotărâm este cum ne folosim timpul ce ni s-a dat.”
Așa ne spune J.R.R. Tolkien, iar noi suntem de acord.
Ne luăm de mână, ne ținem strâns și la fel de strâns ținem și timpul.
Ținem toate strâns și le legăm în fotografii pline de timp…
Vezi articolul original 101 cuvinte mai mult
Dăruind vei dobândi
Cand noaptea isi numara ultimele stele, sa ne deschidem ochii si sufletele si sa urcam impreuna ca sa vedem Rasaritul.
Just another WordPress.com site
Cei care au privilegiul de a sti, au datoria de a actiona -Albert Einstein
Broken angel wings
Trăiește frumos, iartă la timp și iubește cu adevărat!
Despre copilarie, cu folos si bucurie
Delicii culinare ayurvedice
Joacă, şcoală şi terapie...acasă
by Daniela Delibas
Cuvinte pentru suflet, familie, casă...
jurnal homeschooling
Pe faţă despre viaţă
Autor, Raw Chef, Consultant Nutriție
Life is an adventure. Take just a bag of things and go explore.
...fără cravată
Blog ultrafeminin
